Thursday, September 22, 2016

Guest post: Diana Grigoriu, Oameni şi maratoane

Pe 9 octombrie va avea loc cel mai important concurs de alergare al capitalei – Maratonul Internaţional Bucureşti, însoţit de logistică, bucurii şi neplăceri. Încă o dată, amatorii vor trece prin acelaşi start şi finiş ca şi elitele, spectatorii vor admira naturaleţea atleţilor africani, iar Piaţa Constituţiei va fi animată de o mare vânzoleală. Şi încă o dată, o bucată a centrului bucureştean va fi blocată traficului (auto şi, parţial, pietonal), motiv de comentarii şi nemulţumiri; aşa îmi spun amintirile curselor din trecut, dar cât mi-aş dori să fie altfel... (Continuarea la link-ul de mai jos)

Thursday, September 15, 2016

Coloana sonoră a vieţilor noastre - Iron Maiden, "Run Silent Run Deep"



Prin 1994 ne certam ca să stabilim care e cel mai slab album Iron Maiden. Cel mai slab însemnând, fireşte, cel mai puţin bun, pentru că toate ne plăceau foarte mult. Poate veţi rămâne surprinşi auzind că principalul candidat la coada clasamentului era "Seventh Son of a Seventh Son", dar pe vremea aceea Maiden însemna pentru noi piesele cu structuri clar definite de pe "Piece of Mind". Acela era modelul, restul era în regulă, dar sub standard. Dar să lăsăm în urmă ale copilăriei patimi şi să spunem că, în cele din urmă, am concluzionat cu toţii - probabil alături de membrii trupei - că cel mai slab album de până atunci (Dickinson era încă în trupă şi abia ieşise "Fear of the Dark") era "No Prayer for the Dying" (1990). "Cred că şi primele demouri Dream Theater au un sunet mai bun", spunea Bruce Dickinson. Însă, cum spuneam, cel mai slab însemna cel mai puţin bun. Iar pentru mine "No Prayer..." a fost totdeauna un album special, poate şi pentru că e primul disc Maiden pe care l-am ascultat şi primul album de metal din colecţia mea; înregistrat pe o casetă virgină TDK de Mosh din Piaţa Romană, care îi spunea "nopreăru'". Nefiind niciodată foarte interesat de sunet, am auzit de la început piesele de rezistenţă - "Holy Smoke", "Bring Your Daughter... To the Slaughter", "Mother Russia" - , apoi umplutura. Cu timpul, m-am îndrăgostit de umplutura respectivă. Şi, nebăgate în seamă, "Public Enema Number One", "Fates Warning" sau "Hooks In You" au devenit cu adevărat coloana sonoră a acelor zile de adolescenţă. După 25 de ani mi-am dat seama cât iubesc acest album. Şi am ales una dintre piesele neglijate, "Run Silent Run Deep" - structura e simplă, construită în jurul cupletului strofă-refren, dar acesta din urmă e atât de agăţător, modulaţia de la solo atât de reprezentativă, mersul basului un simbol atât de perfect al stilului Steve Harris, încât ar fi chiar păcat ca un asemenea cântec să intre în uitare. Inspirat din romanul căpitanului de marină Edward L. Beach Jr. şi din adaptarea lui cinematografică (cu Clark Gable în rolul principal), cântecul coboară din înaltul versurilor despre aviaţie în lumea luptelor submarine din Al Doilea Război Mondial: avem dramatism, moarte, curaj, disperare, onoare, luptă. Poate o definiţie heavy-metal. Cu siguranţă o piesă memorabilă.

Thursday, September 1, 2016

Coloana sonoră a vieţilor noastre - Joe Williams, Count Basie and His Orchestra, "Going to Chicago"





Probabil că cele două elemente care definesc întreaga muzică scrisă şi/ sau cântată de Count Basie sunt caracterul versatil şi orchestraţiile de mare fineţe, pentru care maestrul de ceremonii a ştiut mereu să-şi aleagă oamenii potriviţi. Count Basie, pianist şi compozitor de marcă al jazz-ului, poate fi auzit şi pe albume de muzică uşoară, chiar cu o tentă pop, şi pe coloane sonore, dar şi pe câteva interpretări remarcabile de blues. Joe Williams a fost solistul vocal al orchestrei lui Basie între 1954 şi 1961 şi a avut şi ulterior nenumărate apariţii cu ea. Cântecul pe care vi-l propun astăzi apare pe albumul solo al lui Joe Williams, "Everyday I Have the Blues" (1959), însă acompaniatorii lui sunt tot membrii Count Basie Orchestra, iar compoziţia îi aparţine lui Basie însuşi, în colaborare cu un mai vechi solist vocal, Jimmy Rushing. Avem de-a face cu o îmbinare contrastantă şi expresivă între blues şi musical: dacă prima parte este un fragment de blues tradiţional improvizatoric, punctat de bas şi de invenţiile melodice ale pianului, pe care doar trombonul insinuant sugerează o orchestraţie mai complexă,  de la un moment dat, odată cu schimbarea timbrală a solistului vocal, trecem într-un alt registru. În timp ce basul continuă să puncteze armonia tipică, susţinut discret de pian, suflătorii, solistul şi vocile adiţionale intră într-un dialog antifonic caracteristic mai degrabă teatrului muzical. Chiar şi toba subliniază accentele dramatice ale unei poveşti de inimă-albastră şi dor de plaiurile natale, altfel tipică, dar pusă în valoare într-un mod ce depăşeşte graniţele stilistice iniţiale.

Thursday, August 25, 2016

Coloana sonoră a vieților noastre - Type O Negative, „September Sun”

Luna august e pe sfârșite, iar septembrie se pregătește să ne învăluiască într-un soare blând. Type O Negative cântă aici despre un strop de speranță răsărit din cea mai adâncă suferință. Videoclipul, poate unul dintre cele mai bune ale trupei, e doar una dintre ipostazele trăirii din versuri și muzică. „September Sun” are o structură foarte simplă: după ce strofa și refrenul  se repetă de două ori, urmează două secțiuni ceva mai meditative, cu versuri puține, cântate în aceeași alternanță Peter Steele/ Kenny Hickey. Contrastele sunt date nu doar de intervențiile chitarei, basului și tobelor, ci și de trecerea de la sunetul ușor al pianului la gravitatea solemnă a orgii. Pe de o parte, e un cântec tipic Type O Negative, pe de alta, spre diferență de clasicele „Bloody Kisses” sau „Black Number One”, răzbate din el și o oarecare pace, o împăcare despre care solistul vocal vorbea adesea în ultimii ani. Metal de dor, i-am putea spune în glumă, și, printre altele, mă gândesc și la dorul de Peter Steele.


Componența pe „Dead Again” (2007):
Peter Steele – voce, bas
Kenny Hickey – voce, chitară
Josh Silver – clape, voce armonie
Johnny Kelly - tobe

Monday, August 15, 2016

Coloana sonoră a vieților noastre - Axion la Adormirea Maicii Domnului, Maicile de la Manastirea Camarzani

Cuvintele:

Neamurile toate te fericesc pe tine, una, Născătoare de Dumnezeu!
Biruiescu-se hotarele firii întru tine, Curată Fecioară,
Că nașterea feciorește și moartea arvunește viață.
Ceea ce ești după naștere fecioară
Și după moarte vie.
Mântuiește pururea, Născătoare de Dumnezeu, moștenirea ta!

Wednesday, June 29, 2016

Voi mai citiţi poezie? Lansare de carte

Joi, 30 iunie 2016, ora 18.00, se lansează la Cafe DeKO din centrul vechi al Bucureştilor (strada Şelari 14) cartea de versuri - a doua - a prietenului meu Alexandru Rădescu. Recomand oricui mai citeşte poezie sau n-a mai citit demult şi vrea să arunce o privire această artă poetică urbană, în aceeaşi măsură nostalgică, (auto)ironică, meditativă şi pe alocuri erotică. În plus, introducerea va fi făcută de Daniela Şontică şi de subsemnatul.


Thursday, June 23, 2016

Lansare de carte: "Pseudokinematikos 3. Între viaţă şi filme", de Marian Sorin Rădulescu

Marian Sorin Rădulescu este unul dintre cei mai sensibili şi intuitivi cinefili pe care mi-a fost dat să-i citesc. Dar privirea lui merge mult dincolo de ecran şi interpretările sale - în linie steinhardtiană, tarkovskiană şi în acelaşi timp foarte personală - oferă chei pentru lectura mai adâncă, interioară, a unei lumi ce poate fi deopotrivă revelatoare şi înşelătoare. Iar "Pseudokinematikos 3. Între viaţă şi filme" este continuarea călătoriei începute acum mulţi ani, dinspre film şi artă în general către noi înşine.