Astăzi în calendarul ortodox al Bisericii noastre este amintită Cinstirea Sfintei Icoane Prodromiţa din Muntele Athos. Pare o menţiune printre atâtea altele, însă icoana aceasta este o mare mângâiere şi un mare ajutor pentru românii atât de încercaţi. Prodromiţa este o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, aflată la Schitul românesc Prodromu – de unde îi vine şi numele – din Sfântul Munte. Acest schit a fost ctitorit în secolul al XIX-lea de doi călugări români, Nifon şi Nectarie. În biserică era nevoie de o „icoană împărătească” a Maicii Domnului, adică una dintre icoanele mari care stau în dreapta şi în stânga altarului. Pentru pictarea acesteia, cei doi părinţi au tocmit în 1863 un pictor din Iaşi, pe numele său Iordache Nicolau, deşi grecii le spuneau că sunt şi la ei destui iconari iscusiţi. Unii chiar râdeau de călugării români, care au rămas însă neclintiţi în hotărârea lor. După canoanele vechi – pe care astăzi prea puţini pictori, mai ales de la oraşe, le mai respectă – Iordache Nicolau ţinea post şi se apuca de lucru pe nemâncate, iar când i se făcea prea foame, se oprea şi relua a doua zi. Toate au mers bine până când lucrul a ajuns la chipurile Maicii Domnului şi al Pruncului Iisus. Aici pictorul nu a mai putut continua să lucreze. Nu reuşea deloc să zugrăvească feţele şi la un moment dat a vrut chiar să strice icoana şi să o refacă, prilej pentru greci de a lua din nou în batjocură ambiţia românilor de a aduce un pictor din ţară. Dar ctitorii schitului au acoperit icoana şi s-au rugat. Iar a doua zi s-a arătat minunea: acolo unde nu era nimic au apărut chipurile frumos pictate. De atunci această icoană a dobândit şi numele de „nefăcută de mână omenească”. Şi până astăzi ea este la loc de cinste, într-un mic paraclis din schitul care între timp este suficient de mare pentru a putea fi socotit mănăstire. Această icoană este pomenită astăzi în calendarul nostru, iar existenţa ei este o mărturie a puterii făcătoare de minuni a lui Dumnezeu şi a grijii pe care o are Maica Domnului faţă de români. Fie să ne întoarcem feţele spre chipul nefăcut de mână şi pe modelul lui ceresc, în aceste vremuri când lumea toată şi ţara noastră trec prin grele încercări. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!
3 comments:
@Donkeypapuas:
Cum comentariul nu are nicio legatura cu aceasta postare, l-am "transportat" la precedenta, "Victoria". Mi-am exprimat punctul de vedere, nu insist.
@Donkeypapuas (nepublicat de data aceasta): Nu cred ca esti in masura sa determini gradul de lupta cu demonii al unor ierarhi, desi ai mai facut-o si cu altii. Si nu cred ca aprecieri de acest fel au ce cauta la aceasta postare.
@Donkeypapuas (din nou nepublicat): Inteleg ca esti preot si fostul duhovnic al mitropolitului Bartolomeu. Nu de alta, dar de razboiul nevazut am auzit, insa cum este respectivul razboi pentru o persoana anume nu stiu decat acea persoana si duhovnicul ei - sau vreun vazator inainte. In plus, de vreme ce stii si ca a luat presupusa vina in mormant, inseamna ca l-ai spovedit si pe patul de moarte. Lasand gluma deoparte, discutia asta e o fundatura si mai ales nu-si are locul aici. Poate sunt altii, pe alte bloguri, dornici sa o asculte, sau poate ne gasim cu totii ceva mai bun de facut decat sa dam verdicte despre starea duhovniceasca a unuia sau a altuia.
Post a Comment