La revedere, domnule preşedinte... interimar

Puteţi să vă întoarceţi acum într-un orăşel de provincie, revenind la prima iubire. Să le predaţi elevilor istoria, să le povestiţi despre paradoxurile ei. De pildă, despre oamenii care vorbesc despre credinţă şi neam şi se aliază cu socialiştii. Şi nu va fi nevoie să le spuneţi neapărat şi despre cum aţi ieşit dumneavoastră din această istorie prin acelaşi loc pe care aţi încercat să intraţi: pe uşa din dos. Am o singură veste proastă. Cel care vă dă coşmaruri şi care v-a mai învins odată s-ar putea să vină alături de dumneavoastră în curând, tot pe uşa din dos. Poate, cu anii, asperităţile se vor nivela şi veţi putea să staţi cândva de vorbă despre vremurile în care vă confruntaţi pe scena politică. Dar aceea va fi o discuţie personală, care nu va avea nicio relevanţă pentru poporul român. Dumneavoastră, ca politician, deja nu mai aveţi niciuna. La revedere, domnule preşedinte interimar. Cu bine!