La cântecul ăsta nu e nevoie de prea multe comentarii – excelent transpusă
muzical ironia. Cu o culminație pe solo-ul care îmbină „Hora staccato” cu „Oh,
Susannah”. Sunt însă doar lucruri pe care le auziți singuri. Vă invit să vă
ironizați singuri și să disprețuiți din suflet poceala limbii române pe care o
practică (sau o practicăm?) zi de zi.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment