Friday, March 27, 2020

Paul Slayer Radio 3




6 comments:

Matei Tibacu-Blendea said...

foarte frumoasa postarea si interesant subiectul. O mica extensie la ce ai zis ca "ignoram" faptul ca vom muri...as zice ca mai degraba ne ferim de acest gand si il impingem tot mai sub pres. Nu stiu daca il ignoram, caci unii par de-a dreptul disperati sa fuga de moarte, chiar daca (si mai ales, uneori) e vorba de moartea sociala. Tot o forma de viata e si aia...doar ca viata unora este validata de aflarea lor pe radarul vietii altora...

Donkeypapuas said...

Italienii, după trei zile, au simțit nevoia să iasă la balcoane și să cânte. Acum, după două săptămâni (și aproape 10000 de morți), parcă simt și în moralul lor ceva schimbat. Tu, Paule, după trei zile, ai început să faci vlogging - o experiență nouă, am dreptate? Cum vom fi peste 3 săptămâni (și x număr de decese)? În condițiile în care doamna cu coasa stă la colțul fiecărei clădiri la modul tangibil. Vorbind cu Andrei cu ceva zile în urmă, chiar în ziua în care se închideau ușile bisericii, am ajuns la o concluzie surprinzătoare: că poate pilda celor 10 fecioare se aplică exact situației în care suntem. Că până la Duminica Sfintei Cruci am avut, fiecare din noi, posibilitatea de a participa la Nuntă și nu știm dacă am reușit sau nu.

Anonymous said...



Să-nvingem frica de noi înșine prin noi înșine!
Multumesc,dle,pentru mesaje, incredere!
Respect!

Silviu

Paul Slayer Grigoriu said...

Just!

Paul Slayer Grigoriu said...

Acel "just" era pentru Matei, dar va salut pe toti si va multumesc. Foarte interesanta interpretarea, Donkey, mai ales ca putem socoti Crucea ca pe momentul judecatii.

mad said...

Despre paranteza in paranteza pe care ai facut-o, ma gandesc cu amara ironie la un exercitiu de imaginatie: daca presupunem ca coronavirusul nu l-a asteptat pe Orban, sa zicem ca tot ce-i acum s-ar fi petrecut pe vreme cand era Dancila (parca) premier, Dragnea liber si protestele in strada. Sa ne inchipuim ca ar fi lovit gripa atunci si s-ar fi luat masurile de acum. Oare isi mai puneau toti hipsterii, influencerii si trepanatii de serviciu - ca sa te citez - tricouri cu #stauacasa si ar mai fi salutat cu ardoare deciziile guvernantilor? Sau le-ar fi denuntat ca niste abuzuri, lipsiri de libertati si sacrificarea economiei din interese obscure? M-a-ntreb si eu, vazand euforia civica a statului in casa pe fb si sancionarea cu ton intre paritesc si condescendent a oricarei pareri diferite.

Acum, despre esenta postarii tale, ai mare dreptate: izolarea inseamna sa fim pusi fata in fata cu sinele, care adesea (ne) este had. Si chiar si cei mai introvertiti dintre noi, la un moment dat vor simti apasarea propriului spatiu sigur, cu tot confortul pe care-l au in jur (online, carti, muzica, tv - pentru ca acestea preiau totusi cu succes monitoarele de la metrou in a nu ne simti singuri). Unii isi vor simti pe deplin singuratatea; altii vor constata ca n-au chiar atatea in comun (conceptii, cultura, idei) cu persoana cu care-si impart viata incat sa fie izolati pe aceeasi insula, dar acest lucru a fost pana acum mascat de atatea activitati.

Dar, pe langa teama de singuratate, vine teama de necunoscut, de incertitudine, de necunoastere a ceea ce va urma. Normal ca si in mod obisnuit nu stii ce-ti rezerva ziua de maine, dar ai cat de cat o estimare pertinenta. Acum nu. Nu stii daca: tu sau cei apropiati veti ramane sanatosi in haosul sanitar (si nu ma refer numai la gripa); vei mai avea din ce trai mai ales cand ai si responsabilitate altora; nu cumva s-a terminat definitiv cu libertatile sociale de care te bucurai; te vei simti in siguranta pe strada sau in propria ta casa in conditiile in care o scadere brusca a nivelului de trai atrage tulburari de la infractiuni la anarhie. Nu stii ce-ti rezerva viitorul extrem de apropiat, ca sa nu zic mai departe. Si chiar si cand iti pui nadejdea in Cel de Sus, tot n-ai cum sa ascunzi aceasta teama.

Si da, ne e teama de a muri, chiar daca stim ca toti suntem datori cu o moarte. Dar ne e teama si de drumul pe care l-am avea catre ea.

P.S.: Imi placea mai mult cand scriai.