Thursday, May 24, 2007

Vegetarieni si alte mofturi

Cei care mă cunosc nu se vor mira câtuşi de puţin că îmi încep blog-ul cu câteva cugetări despre mâncare. Dincolo de acestea însă, este vorba despre ceva mai adânc, pentru că, după cum a spus un gânditor, "man ist was man isst", suntem ceea ce mâncăm. Iar într-o conotaţie creştină, această afirmaţie capătă noi valenţe. Nu voi intra însă în detalii. Nu încă.
Observ cu uimire că din Occident înspre imitatorii de la noi, a apărut un trend care face din ce în ce mai mulţi adepţi: vegetarianismul, care nu este decât una dintre manifestările noii obsesii a "mâncatului sănătos".
Problema mea nu este cu vegetarianismul în sine, ci cu motivaţiile şi consecinţele noului vegetarianism, cel practicat astăzi cu asiduitate în superficiala lume "bună", care nu poate trăi fără psiholog şi îşi face cultura privind la Discovery Channel. Noii vegetarieni se vor oameni moderni şi emancipaţi, şi de aceea modul lor de viaţă trebuie să reflecte descoperirile ştiinţei - ale dieteticii în cazul de faţă - care nu ne mai permite să ne desfătăm cu mâncărurile nesănătoase ale unor tradiţii pasămite învechite, ci cer un regim care să creeze "mens sana in corpore sano", de fapt un corp cât mai subţire pentru o minte aşijderea. Astăzi bucuria de a trăi a fost înlocuită cu o luptă sterilă pentru a trăi cât mai mult, de fapt o reflexie ceva mai adâncă a goanei după confort. Nu mai putem dormi decât în hoteluri de lux cu room service, nu ne mai respectăm dacă nu avem o viaţă socială standard cu tot tacâmul ("partener bine", carieră pururi ascendentă, maşină, vacanţe exotice), nu ne mai permitem idealisme, avânturi, nu mai ştim să fim copilăroşi, nu mai putem mânca orice. Consecinţele acestui tip de gândire, care implică vegetarianismul modern, sunt o sănătate trupească aparentă, care poate oricând să se sfârşească în accidente sau alte calamităţi, şi o mândrie implicită din partea practicanţilor, care îi privesc oarecum de sus pe "neiniţiaţii" care mai mănâncă fripturi şi alte produse retrograde şi reacţionare. Mândrie şi uscăciune, încercarea de prelungire a unei vieţi pe care nu ştim să o trăim.
Dar, mi se răspunde adesea, şi ortodocşii postesc, ba chiar unii, de pildă călugării din Sfântul Munte şi din alte locuri foarte aspru, dincolo de orice regim uşor vegetarian. Eh, postesc, dar aici e cuiul, deosebirea între post şi dietele contemporane este ca de la cer la... iad. Nimeni din cei ce postesc nu dispreţuieşte ceva din creaţia lui Dumnezeu, Care a spus că "sunt bune (frumoase) toate" şi că nimic nu trebuie să socotim necurat. (Vezi Facerea şi Faptele Apostolilor). Postitorii recunosc frumuseţea şi bunătatea tuturor mâncărurilor, de la care se abţin tocmai jertfind bucuria gustului lui Dumnezeu, Cel Ce dă o bucurie infinit superioară. Când aduci un dar, o jertfă, se cuvine ca ea să fie din cele mai bune lucruri ale tale, căci doar astfel este cinstit cel căruia i se aduce. Deci renunţând la anumite mâncăruri, postitorul se leapădă de bunuri foarte mari, pentru a dobândi un bun superior. Postul, ca orice efort ascetic, nu e scop în sine, ci metodă practică, ce nu are nici o valoare dacă nu este însoţit de rugăciune, milostenie şi mai cu seamă iubire şi smerenie. Câtă distanţă faţă de de mândria rece a vegetarienilor moderni. Postitorul nu-l judecă pe cel ce nu posteşte, nu-l osândeşte, ci se socoteşte pe sine mai păcătos decât toţi oamenii. Şi nu combate ceva din darurile lui Dumnezeu. "Dacă vrei să nu mănânci carne, bine este, dar nu cumva să huleşti carnea", spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Adică să nu vorbeşti de rău creaţia lui Dumnezeu, numind carnea spurcată, necurată, sau "otravă", aşa cum fac dieteticienii zilelor noastre. Şi cum ai putea face aceasta, când Parabola Fiului Risipitor - care, ca orice parabolă din Scriptură are înţelesuri pe mai multe planuri, deci şi în concret - ni-l înfăţişează pe tatăl rătăcitului reîntors, poruncind slugilor ca "junghiind viţelul cel gras, mâncând să ne veselim".
Dar bag seama că deşi nu am sfârşit ce aveam de spus, am lungit cam mult vorba. Aşa că vă las să reflectaţi şi voi continua în zilele următoare.

8 comments:

Anonymous said...

De la MAD:

Nu stiu daca conteaza sau daca ma inscriu in marea majoritate, dar o sa-ti spun motivele pentru care m-au determinat pe mine sa fiu o vreme vegetarian, sau mai bine zis ovo-lacto-vegetarian. Pe langa faptul ca nu m-am omorat niciodata dupa carne, iar ai mei ma fortau sa mananc porc de craciun si oaie de paste (nici una nu mi-a placut niciodata) ca deh, mama a facut mancare nu ca s-o arunce, motivele mele au fost la extrema opusa fata de ce spui tu la un moment dat: a huli carnea.
Din contra, nu o hulesc, nu o consider "spurcata", ci respect furnizorii acestei carni. Nu-s membru Green Peace sau mai stiu eu ce, nu neg ca a vana si gati carne a fost o veriga importanta in dezvoltarea omului si nici macar nu am incercat vreodata sa conving pe cineva de faptul ca mancand carne ucizi (sau sustii uciderea) o fiinta vie. Iar faptul ca au fost cativa ani in care nu am mai mancat carne nu a insemnat ca nu am mancat, de exemplu, ciocolata si alte porcarii, deci nu a fost vorba de nici un regim sau altceva legat de sanatate, ci mai degraba de un mod de a vedea lucrurile.
De ce am renuntat? O pasiune pentru stiuca si faptul ca pestele e cam singura sursa (naturala) de fosfor. Insa ma gandesc serios sa ma reapuc si sa cedez doar in fata noutatior: diverse ciudatenii culinare precum gandaci, scorpioni, viermi sau mai siu eu ce (exclus caini, pisici, cai etc.).
Deci asta a fost vegetarianismul la mine: nimic luat de prin Formula As legat de sanatate, nimic de ordin religios (nici macar yoghin, desi ma apucasem la un moment dat) si nici vreun trend. Totusi ma inscriu intr-un tren oarecum prezentat de tine: si eu am ca standard in viata o slujba buna (ca bani si ca satisfactii proprii), o masina ca lumea (asta dupa motor), o un patener "bine" si compatibil, apartament ultra-central, vacante in locuri exotice si scoala particulara pentru copii. Asta asa, in linii largi. Nu stiu daca sa vrei asta este un lucru gresit sau daca exclude micile placeri "murdare" sau nu ale vietii.
Tu ai partial dreptate in ceea ce spui, insa ai tendinta sa generalizezi. Don't, ain't fair.
A, si inca ceva. Cand nu mancam carne, prietenii faceau misto de mine si ma luau cu faze gen "si rosia e vie, si ea plange cand o tai, nu-i vezi ochisorii?", desi eu nu-mi amintes sa fi zis ceva de ochii mari si umezi ai vitelului de la care era muschiul din farfuria lor. Asta e singura chestie care ma calca pe nervi: intoleranta. Nu cadea in ea.

Peccatum said...

Nu blama Paulica vegetarienii,eu ii iubesc,more pork for me.Si da este un trend dar la urma urmelor totul e un trend, cum crezi ca s-a dezvoltat crestinismul, era trendy sa fii christian in Imperiul Roman.

celina said...

Iubesc toata creatia lui Dumnezeu,nu hulesc nimic din ce A creat!!!!
De asemenea,nu ii privesc de sus pe cei care mananca preparate din carne;nici macar nu am incercat sa-mi influentez familia in sensul asta.E o decizie pe care am luat-o pentru mine,motivele nefiind unele legate de sanatatea mea si de a trai cat mai mult... de altfel as pleca cat mai repede din halta asta.
pe seama mea inca se mai fac glumite referitoare la rosia vie sau pestele umplut cu porc pe care sa mi-l daruiasca in preajma sarbatorilor,dar nu ma deranjeaza!

Marian said...
This comment has been removed by the author.
Anonymous said...

EU ZIC CE POTI BAGA IN GURA SI SA INGHITI (eventual sa il si caci) E MANCARE :D

Mirela Iancu said...

Draga Paul, respect conservatorismul tau fata de, hai sa spunem, cutuma culinara romaneasca. Suntem recunoscuti pentru festinurile carnasiere traditionale:craciun,pasti,nunti,botezuri,cat si pentru voracitatea cu care ne aparam traditia culinara.
Nu huleste nimeni carnea, dar daca le medicina a evoluat in asa masura incat sa permita crearea de celule noi care sa preia functiile altor celule afectate(stem cells)cred ca suntem indreptatiti sa abordam o maniera mai sanatoasa a vietii.Empiric vb am experimentat consecintele nefaste ale unei diete bazate pe carne, comparativ cu una ovo-lacto -vegetariana. Fac si eu parte din generatia Discovery Channel, si nu vad nimic rau in asta. Intr-o tara in care se cultiva emisiuni de genul "Din dragoste" sau TRadati in dragoste, intr-un fel de intoxicare colectiva, cred Discovery Channel este o alegere inteleapta pe langa lectura suplimentara.Dar nu acestea m-au convins de inutilitatea unei diete carnasiere ci doar dorinta de a trai sanatos. Intr-adevar suntem ceea ce mancam, si asta se vede ulterior.Respect insa decizia semenilor meu de a consuma mancare din placere, si nu o spun in sensul peiorativ. Dar eu cred ca viata este mai mult decat mancare:-)Si ca nu traim pt a manca, ci mancam pt a trai, ca sa parafrezez un cunoscut om de referinta.

Anonymous said...

Ma plictisiti ...

Hai sa vorbim de ce mancam si sa gasim scuze de ce o facem.

Cat despre scuza cu ma uit la discovery pt. a nu ma uita la tradat din dragoste etc. e subreda rau. O carte suplineste lipsa, daca intelegi ce vreau sa spun. Nu de alta dar nu ma uit la Dallas ca e mai cult decat telenovela sud americana.

sal,

L.

Anonymous said...

nu s-a scuzat nimeni(fata de cine?) ca se uita la discovery ptr. a nu se uita la tradati in dragoste si alte imbecilitati....lasa aerele de sfertointelectual, nu isi au locul aici..
toate cele bune!

p.s. nu sunt vegetarian, dar respect deciziile celor ce sunt..