Wednesday, June 4, 2008

Moment de cumpănă în viaţa Bisericii noastre

Mitropolitul ortodox al Timişoarei, Înalt Prea Sfinţitul Nicolae Corneanu, a încălcat – după cum confirmă martorii, fotografiile şi chiar declaraţiile stângace ale celui în cauză – canoanele Bisericii, şi a dat naştere multor sminteli şi tulburări, împărtăşindu-se cu greco-catolicii, cu care Ortodoxia nu se află în comuniune euharistică. Cum nu sunt în măsură să lămuresc după cuviinţă toate implicaţiile acestui gest, las acest lucru în seama părintelui Iustin Pârvu, călugăr ce a supravieţuit temniţelor comuniste, exemplu de înaltă vieţuire creştină şi mare duhovnic al acestui popor. (Scrisoarea este preluată de pe blogul lui Claudiu Târziu - http://www.rostonline.org/blog/claudiu/index.html ).

Scrisoare deschisa a Parintelui Iustin Pârvu catre Patriarh

În atenţia Preafericitului Părinte Daniel – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Preafericite Părinte Patriarh,

Cu fiască supunere dar şi cu adâncă îndurerare vă adresez această scrisoare eu, nevrednicul şi cel mai mic între slujitorii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică.
Un fapt cutremurător a zguduit şi a derutat întreaga ortodoxie românească. Faţa ortodoxiei s-a pătat astăzi ruşinos, printr-un fapt unic în ultimii trei sute de ani de dăinuire a Sfintei noastre Biserici, prin gestul neortodox al fratelui nostru de suferinţă, Înalt Preasfinţia Sa Mitropolitul Nicolae Corneanu. Şi dacă actul necanonic al uniaţiei din Transilvania de acum trei secole a îndurerat ortodoxia, acum şi mai mult, din moment ce atunci poporul nostru suferea greaua asuprire străină, iar acum - nesiliţi de nimeni - ne facem părtaşi ereziei papistaşe.
Preafericirea Voastră, nu sunt eu în măsură şi nu îndrăznesc să reamintesc unui întâistătător al Bisericii sfintele canoane şi predania sfintei noastre Biserici Ortodoxe. Le cunoaşteţi şi vi le însuşiţi, de asemenea, prea-bine. Însă mă mustră cuvintele ferme ale marelui între sfinţii şi patriarhii noştri, Sfântul Ioan Gură de Aur, luminătorul a toată lumea, când spune „Să nu fim părtaşi faptelor necurate ale întunericului, ci mai degrabă, mustraţi-le pe faţă” – şi nu pot să tac, văzând cum un înalt mitropolit al nostru, vechi de zile şi cu atâta experienţă, se împărtăşeşte cu cei ce au apostat de la dreapta credinţă. Aici, după cum bine-ştiţi, se încalcă grav canonul 46 apostolic, care spune clar: „Episcopul, sau prezbiterul, ereticesc botez primind, sau jertfă, a se caterisi poruncim. Că ce conglăsuire este lui Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?” De asemenea, canonul 45, care spune: „Episcopul, sau prezbiterul, sau diaconul, împreună cu ereticii rugându-se, să se afurisească numai; Iar de au dat lor voie ca unor clerici a lucra ceva, să se caterisească”. Dar nu numai atât. Se ştie că uniatismul şi, prin urmare greco-catolicismul, a fost nu numai un atentat asupra purităţii sfintei noastre ortodoxii, ci a fost un atentat şi asupra fiinţei şi unităţii neamului românesc. Un astfel de gest al unui mitropolit ortodox nu face decât să reînvie această neagră pagină din istoria poporului nostru.
Poporul nostru, de-a lungul istoriei, a ştiut să convieţuiască paşnic cu toate religiile lumii, însă nu a acceptat niciodată ştirbirea propriei credinţe. Noi am nădăjduit că acest dialog ecumenic, pe care Biserica noastră îl poartă de la o vreme încoace, să fie rodnic, paşnic şi fără apostazii. Dar iată care sunt roadele lui acum. Acest gest nu face decât să ducă la scindare şi nicidecum la o unitate întemeiată în adevărul Sfinţilor Părinţi.
Dureros, Preafericirea voastră, foarte dureros. În istoria Bisericii noastre au mai fost căderi ale clerului nostru, cum s-a întâmplat în perioada uniaţiei, când 80% din preoţi au acceptat compromisul, lepădându-şi sfânta lor credinţă. Să nu creăm ca şi atunci sminteală în rândul credincioşilor noştri.
Preafericirea voastră, acum când neamul nostru este din nou ameninţat cu destrămarea, când Transilvania este atât de râvnită de cei răuvoitori şi răucredincioşi, când peste ortodoxia noastră au năvălit fel şi fel de obiceiuri păgâne, cum ar fi homosexualitatea, avorturile, când sfintele icoane nu mai au loc în clasele copiilor noştri, vă rugăm, pentru sângele atâtor mucenici şi martiri ai neamului nostru, vărsat pentru apărarea credinţei şi a acestui neam, să luaţi atitudinea necesară, în conformitate cu canoanele şi predania Sfinţilor noştri Părinţi, ca acest episcop să fie pedepsit cu caterisirea, spre pocăinţa şi îndreptarea sa şi spre lauda sfintei noastre Biserici. În puterea Sinodului pe care îl păstoriţi stă să nu lase să se sfărâme unitatea Bisericii noastre.
De aceea vă rog, Preafericirea Voastră, să supuneţi atenţiei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române această problemă în cadrul discuţiilor ce vor avea loc în prima şedinţă a Sfântului Sinod. Nu lăsaţi ca turma să se destrame şi mânia lui Dumnezeu să vină asupra acestui neam.

Cu plecăciune şi adânc respect,
Protos. Iustin Pârvu
1 iunie 2008
Prăznuirea Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful

Prea Fericirii Sale, Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

7 comments:

Dave said...

Eu sunt alaturi de Nicolae Corneanu orice ar spune canoanele acestui calugar scos parca din evul mediu, cu tot cu ereziile lui papistase si Transilvania ravnita de rauvoitori.

Paul Slayer Grigoriu said...

Canoanele nu sunt ale acestui calugar ci ale Bisericii. Despre asta e de fapt vorba: despre o problema interna a Bisericii. Nu despre parerea societatii civile, sau despre raportarea gestului mitropolitului la valorile europene ale secolului XXI. Tu poti fi alaturi de mitropolit dintr-o perspectiva umana, determinata de propriile tale valori. Dar, ca ierarh, el face parte din Biserica ale carei invataturi le-a acceptat - aceste invataturi il fac episcop - si pe care acum le-a incalcat.

Marian MHM said...
This comment has been removed by the author.
Ilie said...

Ceea ce ma mira pe mine este faptul ca parintele Iustin Parvu, cu trecutul temnitelor comuniste, nu are totusi o mica retinere in privinta gravitatii situatiei. Mai ales in privinta pedepselor. In inchisorile comuniste, oare cu cite sute de greco-catolici o fi impartit celula ?(daca ajungeau la celule)
Ok, faptul este condamnabil dar nici nu trebuie exagerat

Dave said...

Mariane, si acum poti sa traiesti ca oamenii de oameni din evul mediu alaturi de acest calugar si alti mari barbati din sfantul sinod care au coborat in perioada contemporana doar cand au semnat angajamentul, parte integranta a invataturilor care te faceau episcop. Nicolae Corneanu, cu toate greselile lui, e singurul om al secolului XXI din biserica. In rest, numai bine, distractie placuta cu oamenii de oameni si ai grija ca Transilvania e ravnita de rauvoitori.

Paul Slayer Grigoriu said...

Dave, parintele Iustin nu a semnat nici un angajament, de aceea a si stat in inchisoare ani grei, deci a cunoscut contemporaneitatea in cele mai intime detalii.
Ilie, parintele Iustin are dreptate, e singura pozitie lucida in situatia de fata. Nu a cerut arestarea sau schingiuirea mitropolitului, ci caterisirea, masura ce se impune. Una este solidaritatea umana, chiar si cu cei care gresesc, alta falsul la nivel de ierarhie. Hristos a vorbit si cu vamesii si curvele - pacatosi vaditi - si cu samrineanca - la acea perioada, eretica - dar nu le-a spus niciunuia sa staruie in greselile lor.

Anonymous said...

Dave! Biserica este o institutie care isi propune sa conserve, nu sa inoveze. Raportarea la traditie, la dogma, iar in ceea ce priveste membrii clerului, la canoane, sunt esentiale in doctrina si modul de functionare al Bisericii. Aceasta asumare a traditiei si a regulilor este importanta pentru membrii activi ai Bisericii, indeosebi pentru calugari si preoti.

Dupa cum a spus si crestinul Paul The Slayer, este o problema a Bisericii, in interiorul Bisericii, care tine de traditia Bisericii. Societatea in care traiesti iti da dreptul sa spui ca nu iti place, dar trebuie sa intelegi ca Biserica are anumite reguli (de fier, am spune noi, unii profani), pe care ierarhii sai le accepta si in interiorul carora traiesc.

Biserica are alt timp, este cel al traditiei si al drumului spre mantuire pe care il cauta membrii comuniunii crestine. Pentru tine este poate normal sa te adaptezi, sa "evoluezi", sa fii in pas cu vremurile. Pentru Biserica, aceste chestiuni nu au relevanta, decat in masura in care devin parte a traditiei. Iar traditia se dezvaluie doar prin raportare continua la revelatia Fiului lui Dumnezeu.

Daca tot vrei sa discuti in termeni civici, noteaza totusi ca Biserica este cea mai coerenta institutie, iar aceasta i-a asigurat permanenta in timp. Este totodata si cea mai veche institutie umana.

Poti sa spui ca iti doresti disparitia Bisericii, poate pentru ca o consideri un apendice malign, si atunci pozitia ta este clara, dar daca faci propuneri pentru cum sa evolueze Biserica, sau ce anume este gresit in Biserica, intelege ca vorbesti pe din afara. Daca te-ar preocupa sincer Biserica romana ai intelege ca in primul rand traditia si dogma trebuie conservate, iar adaptarea lor este o chestiune care nu se face prin interventie direct umana a cuiva care are o idee, o opinie sau o pozitie (de tipul celei ale lui Nicolae Corneanu, un om admirabil, de altfel).

Desigur, ca modern tu ai suficiente tunuri pentru a le pune pe Biserica, dar intelege ca aceasta functioneaza dupa alt timp si alte reguli.

A fi om al secolului XXI nu inseamna nimic in Biserica. Dar absolut nimic!

Under Jolly Roger,
(ca sa ma semnez si eu in ton metalic :)