Friday, June 26, 2009

A murit Michael Jackson

Nu ştiu cum şi de ce şi nici nu-mi pasă. Am fost fan Michael Jackson în copilărie, cu toate gesturile ridicole pe care le presupunea acest lucru. Îmi descheiam brusc cămaşa într-un dans la serile organizate de profesorii noştri, îmi lăsasem şuviţă, colecţionam fotografii şi abţibilduri. Şi multe altele. Dar astea sunt poveştile prosteşti la care toată lumea se gândeşte într-un asemenea moment şi care, de fapt, nu interesează pe nimeni. Oricât de banal ar suna, a murit un mare artist al timpurilor noastre. O voce aparte, o sensibilitate deosebită şi un dansator desăvârşit, aşa cum spunea însuşi Fred Astaire. Michael Jackson a fost un om al vremurilor noastre şi le-a împărtăşit o parte dintre metehne. Nu cred povestea cu pedofilia – n-am crezut-o niciodată – însă relaţiile familiale dubioase, schimbările de ideologie de la un an la altul, extravaganţele şi ciudăţeniile ne spun clar că Michael nu poate fi un model. Poate şi de aceea m-am despărţit cândva de el. Pentru că îl pusesem pe un piedestal care se prăbuşise şi astfel uitasem dimensiunea lui umană. N-am nici un chef să aud acum seria de necrologuri pompoase şi, în fond, goale de orice sentiment: „cel mai mare artist al tuturor timpurilor” etc. Sau prostia formulată de un amic acum ceva timp, „regele muzicii”. Michael Jackson n-a fost nici una, nici cealaltă, deşi în asta au încercat să-l transforme industria şi media, pentru ca apoi să-l poată distruge, după bunul lor plac. Michael Jackson a fost un om singur şi de aceea poate „Stranger In Moscow” este una dintre piesele care-l descriu cel mai bine. Şi din singurătatea şi tristeţea lui, a reuşit să ne dea nouă un zâmbet, o atingere pe aripile muzicii. Am înţeles asta când am redescoperit artistul şi omul din el, dincolo de tevatura media şi dincolo de defectele omeneşti. Nu am de gând să-l idealizez nici acum, după ce a murit, pentru că i-aş altera adevărata personalitate. Dar mărturisesc că, pentru o clipă, am sperat şi eu că totul nu e decât o manevră mediatică şi că Michael se ascunde, viu şi nevătămat, în vreun nou avatar al fermei sale, Neverland. Îl regret enorm. Pentru că dincolo de toate, Michael Jackson e partea aceea din copilăria mea în care, rotofei şi tuns castron, am insistat din răsputeri să-mi las o şuviţă pe frunte. Dumnezeu să-l ierte!

19 comments:

mad said...

Odihneasca-se in pace.

Donkeypapuas said...
This comment has been removed by the author.
Fenrir said...

E foarte greu sa concepi in continuare lumea, fara un om, un lucru, un obiect, cu care erai obisnuit si care il priveai cu anume ochi sa zic asa mai ales daca ai crescut cu el si pana la o anumita varsta te-a incantat. O mare tragedie prin pierderea acestui om. Cum zicea si un tip care a colaborat cu el la realizarea scurt metrajelor video : "un asemenea om nu se va mai naste niciodata sa detina toate aceste talente cu care ne-a incantat pe toti.". So true... R.I.P. MJ

Anonymous said...

michael jackson era terminat dpdv fizic si psihic.... s.a dus sa se odihneasca....de ce n.au venit efluviile acestea de dor, inainte sa se stinga, atunci cand inca era in conul de uitare in care intra orice om celebru?! acest blog e singurul loc unde imi permit sa formulez parerea mea, pentru ca stiu ca aici vin oameni cu care am afinitati, chiar daca nu ne stim...
bucurati.va un pic pentru el, ca a scapat de chin.... eu cred ca nu mai ramasese nimic din ceea ce a fost in vremea concertelor si al marilor mondenitati.... a fost un geniu - dar chiar daca nu murea, isi spusese cuvantul.

alia

Alberto Bolocan said...
This comment has been removed by the author.
d.hasnas said...
This comment has been removed by the author.
Mikey said...

RIP

Anonymous said...

Cum spuneam deja, draga Paule, ai reusit sa redai prin cuvinte ceea ce simtim noi toti cei care ne-am facut copilaria mai frumoasa cu piesele lui, ciudateniile lui, stilul lui....nici mie nu-mi e rusine sa spun ca si acum stiu versuri si pasi de dans. Si cum ziceam, pentru mine cel putin, el chiar este Peter Pan.
Irina

Razvan said...

Da si eu sunt de aceeasi parere Paul, cumva mi-a amintit foarte mult de copilarie, pe vremea cand discutam de Michael Jackson, Scorpions... si alti mari artisti din vremea aceea, si sa nu uitam de Tzache care era Michael Jackson junior :D si imi amintesc si de suvita ta :)
Razvan

Unknown said...

Probabil ca cei mai multi dintre cei care au vorbit despre "raposat", plini de regret combinat cu o forma bizara de redescoperire a unei copilarii in care, evident, nu prea dadeau doi bani pe maimuta decedata, nu au ascultat muzica acestuia decat intamplator in ultimul timp.

Acum insa, este timpul sa ne prezentam omagiile celui care a fost: regele muzicii, idolul unei generatii, lumina de la rasarit, si inca mai e timp pentru a inventa noi atribute care sa il caracterizeze!

Am avut tot timpul o slabiciune pentru Ahmadinejad!

Despre maimuta - doar de bine!

Răzvan Codrescu said...

Nu l-am iubit pe M. J. (nici la tinerete, nici la batrinete), dar textul dvs. mi se pare remarcabil si m-as bucura sa-mi dati ingaduinta de a-l reproduce si pe blogul meu.

Paul Slayer Grigoriu said...

@Razvan Codrescu: Va multumesc pentru apreciere, sigur ca sunt de acord cu reproducerea pe blogul Dumneavoastra.

Garm said...

A fost un mare Artist. RIP.

JohnBlack said...

Mihail Neamtu a facut o analiza extrem de lucida (chiar daca pentru unii pare agresiva si purista - e doar normala!):
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-5871923-declinul-apusean-moartea-unui-idol-michael-jackson.htm

Paul Slayer Grigoriu said...

Am citit analiza lui Mihail Neamtu. Desi in unele puncte are dreptate, se vede modul tendentios de abordare si faptul ca, pentru a-si sustine punctul de vedere, trece peste logica si uneori peste bun simt. (Exemplu: vocea lui Michael Jackson era asa de la Dumnezeu, nicidecum vreo incercare de a-si nega sexualitatea masculina.)

Donkeypapuas said...
This comment has been removed by the author.
Alberto Bolocan said...

Asa e Paulica... a fost un simbol al unor generatii, a fost un simbol al copilariei noastre... un mare muzician / compozitor / interpret / dansator... un om din pacate poate prea sensibil datorita copilariei furate de catre tatal sau si "fiara" industriei muzicale care il inghitise inca de mic fara sa isi dea seama. Eu cred ca el undeva acolo in sinea lui era foarte sincer in ceea ce facea (donatii, vizite la case de copii) si am ajuns sa cred si eu ca toata treaba cu pedofilia a fost doar o chestie mediatica sa-l stoarca de bani (chiar daca in momentul respectiv acum cativa ani am pus botul la stirile care se vehiculau). Ideea e ca cei din spatele industriei care s-a construit in jurul lui nu mai faceau bani la un moment dat de pe urma lui, asa ca "flit"-ul a fost iminent. Saracul era prea inchis in el, singur, labil psihic... drept pt care si-a schimbat infatisarea asa cum o stim toti. Eu vreau sa m-il amintesc pe Michael asa cum il vedem in clipurile din anii 90 si nu cum arata in ultima perioada a vietii sale. Din pacate cineva a spus ca probabil valora mai mult mort decat viu... vanzarile au crescut... acei bani intra in buzunarele cuiva. Datoriile pe care le are fata de unele companii... vor incerca sa puna mana pe drepturile de autor (alta mare sursa de venit-difuzari, tiparituri)... si uite asa va deveni usor usor o mascota kitch din portelan care se va vinde cu 5-10 USD la intrarea din parcul Never-Neverland.
Dumnezeu sa-l ierte!

Mihai Zodian said...

Odihneasca-se in pace....

Neamtu ar trebui sa caute pe google Vitiligo, inainte de a scrie comentarii lacrimogene despre declinul civilizatiei.

Anonymous said...

Poate sună tâmpit, dar mie mi se pare că trebuie spus că MJ a pus Bucureştiul pe hartă - de cel puţin două ori: în 1992 (era încă în glorie) şi odată cu apariţia DVD-ului cu singurul concert editat (pentru că au fost înregistrate TOATE), cel de la noi. (Poate, puţin, a fost important şi concertul din 1996.) Nu cred că e chiar de colea un astfel de lucru (mai ales acum, când dau iama toţi); cred că nu prea ne putem lăuda cu oameni - nume mari - din afara ţării care să ne facă un astfel de serviciu.