Un cântec pe săptămână - Corneliu Cezar, "Flăcări şi roţi", în interpretarea Corului Madrigal

La cererea publicului vă propun săptămâna aceasta un fragment muzical românesc – ceea ce era şi cântecul nostru de săptămâna trecută – de data aceasta însă chiar în limba română. Corul Madrigal cântă una dintre cele mai interesante creaţii ale compozitorului Corneliu Cezar, suita „Flăcări şi roţi”. Corneliu Cezar (1937-1997) a fost unul dintre numeroşii compozitori români postbelici care, în ciuda frâielor ideologice ce se tot insinuau chiar şi într-o artă cu mari posibilităţi de abstractizare precum muzica, a căutat şi a contribuit la crearea unui limbaj modern în arta sonoră. Este socotit parte a unei avangarde culturale ce s-a aflat în căutarea permanentă a unei sinteze între diferite gândiri filosofice, descoperiri ştiinţifice, o întâlnire între tradiţie şi modernitate prea puţin analizată şi poate nicicând sfârşită, dar care a lăsat pentru posteritate opere de mare valoare. Numele lui Corneliu Cezar e asociat cu cele ale compozitorilor Ştefan Niculescu sau Octavian Nemescu (tatăl regretatului regizor Cristian Nemescu), ale poeţilor Nichita Stănescu şi Ioan Alexandru sau cu al pictorului Sorin Dumitrescu. De altfel, cel puţin una dintre cărţile lui Corneliu Cezar a apărut după 1990 la Editura Anastasia.

Despre „Flăcări şi roţi”, doamna Daniela Sluşanschi – membră a „formulei de aur” a corului Madrigal (şi soţia filologului clasicist şi traducătorului Dan Sluşanschi) – îmi spunea că nu putea să o cânte niciodată fără să plângă. Textul este un colaj din versuri ale unor mari poeţi. Am reuşit să-i identific pe Rabindranath Tagore, Omar Khayyam, Heinz Kahlau, Nicolae Labiş şi Eugen Jebeleanu.