Cineva mi-a
reproşat recent că nu vin niciodată cu propuneri din rap. Desigur, respectivul
glumea. Dar, în ciuda a ceea ce s-ar putea crede, nu sunt un duşman neîmpăcat
al acestei exprimări artistice. Departe de a fi expert, am renunţat totuşi la
antagonismul rock-rap (hip hop) din trecut după ce am descoperit (încă de prin
liceu) Public Enemy. Au urmat Lauryn Hill şi alţii. Bono de la U2 spunea la un
moment dat că dacă punk-ul a demonstrat că poţi să faci muzică şi fără să ştii
să cânţi prea bine, rap-ul dovedeşte că în zilele noastre poţi să faci muzică
şi fără să ştii să cânţi deloc. Un sâmbure de adevăr şi multă exagerare, pentru
că dacă se poate face hip-hop la minima rezistenţă, unii artişti au dovedit că
se poate face şi la cel mai înalt nivel. Poezie pe muzică, muzică vorbită,
oricum vreţi să-i spuneţi, această exprimare artistică scoate la iveală, în
formele ei mai elaborate, o artă a îmbinării cuvintelor şi a pachetelor ritmice
suprapuse pe muzica proprie şi/sau pe fragmente „samplate” din alte cântece.
Cântecul de astăzi este foarte cunoscut între fanii genului şi primul care mi-a
atras atenţia asupra lui 2Pac (pe numele real Tupac Amaru Shakur).
Lumea hip hop-ului este în general dominată de
conflicte rasiale şi violenţă, din care răzbat în acelaşi timp strigătele
împotriva oprimării şi o viziune hedonistă şi deşănţată a vieţii. Cu ghiulurile
la mâini şi lanţurile de aur de gât, mulţi rapperi seamănă cu maneliştii
noştri. Unde se deosebesc? În originalitatea demersului artistic şi în latura
lor rebelă, cea care nu e pusă (doar) pe căpătuit şi chefuit (ca în „California
Love”), ci încearcă să răzbată şi dincolo de micile orgolii ale ghetoului.
Rap-ul nu mai este demult doar o afacere a negrilor, însă începuturile şi multe
puncte de apogeu se leagă de comunităţile americanilor de culoare. „Changes”
cântă despre ei, însă – deşi între timp SUA au un preşedinte negru, pomenit ca
vis irealizabil în versurile cântecului – problema conflictelor e în altă
parte, în abisurile naturii umane însăşi. Iar Tupac Shakur este pe de o parte
la fel ca mulţi alţi rapperi crescuţi în acelaşi mediu, pe de alta un caz
special. Violenţă, apropiere de grupuri extremiste (de stânga), sex, scandaluri
cu poliţia şi rivalitate agresivă cu rapperii de pe Coasta de Vest, în funte cu
Notorious B. I. G. – iată o faţă a lui Tupac. Lecturi şi roluri din
Shakespeare, jazz şi poezie – iat-o pe cealaltă. „Changes”, cu un sample din
cântecul „Some Things Will Never Change” al pianistului şi solistului vocal
Bruce Hornsby (care a cântat, printre alţii, şi cu Grateful Dead) este unul
dintre cele mai cunoscute ale lui Tupac (sau 2Pac) şi a fost înregistrat
iniţial în 1992, cu patru ani înainte ca artistul să moară împuşcat.
No comments:
Post a Comment