Sunday, October 20, 2013

Un cântec pe săptămână - Celelalte Cuvinte, "Fântâna suspinelor" (live)



I-am văzut de curând pe cei de la Celelalte Cuvinte într-un concert acustic la Cinema Patria. Altfel decât de obicei şi, totuşi, la fel ca întotdeauna, au fost încântători. Într-o vreme în care unele mari trupe de la noi se străduiesc din greu şi fără prea multe şanse de reuşită să mai stoarcă ceva din gloria trecutului, iar altele s-au mişcat deja spre industria divertismentului facil, Celelalte Cuvinte ţine steagul sus – e, după părerea mea, numărul unu de mulţi ani. La concerte orădenii au sala plină, însă sunt mult mai puţin promovaţi decât colegii lor de generaţie. Undeva între trupă emblemă a rock-ului progresiv tipic românesc (versurile sunt remarcabile şi ies din sfera clişeelor) şi artişti subevaluaţi, membrii acestei trupe care a trecut prin anumite schimbări la începutul anilor 1990, revenind apoi la stilul de bază, au explicat în puţine cuvinte motivul fidelităţii fanilor: „Am refuzat de fiecare dată să ne prostituăm.” Scurt şi la obiect. În faţa unora care s-au născut în curvie artistică şi a altora care au alunecat spre ea, Celelalte Cuvinte reprezintă alternativa artistică şi morală.



„Fântâna suspinelor” apare pe primul album al trupei, „Celelalte Cuvinte” (1987), pe care alături de membrii ce au rămas până astăzi în componenţă cânta şi chitaristul Radu Manafu. Pe înregistrarea pe care v-o propun astăzi, Celelalte Cuvinte este formată din: Călin Pop – chitară şi voce, Marcel Breazu – bas şi voce, Tiberiu Pop – clape şi voce şi Leontin Iovan – tobe. Lor li se adaugă sunetistul Ovidiu Roşu, socotit membru al trupei. Altfel spus, cei care de mai bine de 25 de ani fac parte din acest grup.
 

1 comment:

morbidangeldyana said...

Chiar daca nu e live, prefer varianta cu prologul In zori de zi.

Iar ca varianta interesanta (pacat de calitatea slaba a inregistrarii audio): Aeternum si Calin Pop

Pe-o lunga si aspra si stearpa sosea,
Ca toate soselele lumii.
Pe-o lunga si aspra si stearpa sosea,
Era o fantana cu ciutura grea.
Caci apa-si cladise, trecand peste ea,
In straturi, pojghitele humii.

Era o fantana cu cumpana grea,
Ca toate fantanile vietii.
Era o fantana cu cumpana grea,
Cu apa salcie si calda si rea.
Dar furca cu bratele-ntinse pandea,
Momind de departe drumetii.

Zoreau insetatii s-ajunga sa bea,
Ca toti insetatii din viata.
Trageau cu putere de cumpana grea
Dar apa salcie si calda-i gonea.
Si-ades cate unul mai tanar pleca
Cu lacrimi de ciuda pe fata.

Si-ades cate unul mai varstnic radea
Ca toti ce-o cunosc: APA VIETII.

Era o fantana cu cumpana grea,
Cu apa salcie si calda si rea.
Dar furca cu bratele-ntinse pandea,
Momind de departe drumetii.