Sunday, December 15, 2013

Un cântec pe săptămână - W. A. S. P., "Godless Run"



Sălbăticia şi cruzimea – în sens de energie dezlănţuită – unor piese W. A. S. P. a fost totdeauna echilibrată de talentul lui Blackie Lawless pentru baladele din care străbate simţul său melodic. De la „Sleeping in the Fire” până la „Hold On To My Heart”, vocea răguşită cu timbrul atât de individualizat şi de recognoscibil a dat viaţă expresiei măiestrite a tristeţii, melancoliei, dorului, toate în registru heavy metal. Din acest punct de vedere, „Godless Run”, de pe albumul „Babylon” (2009), e doar un alt punct de reper. Trăirea e însă parcă mai dureroasă, prin aceea că exprimă întoarcerea la o chemare pe care Blackie alesese o vreme să o ignore. Dar despre acestea să-l lăsăm chiar pe el să vorbească. Fragmentul următor e extras dintr-un interviu pe care am avut plăcerea să i-l iau în 2009 la Bucureşti: Când aveam 11 ani am devenit practicant şi foarte implicat în Biserică. În adolescenţă am mers la biserică pentru că aşa am vrut, nimeni nu m-a obligat. Apoi m-am îndepărtat, foarte dezamăgit de multe lucruri pe care le auzeam în Biserică. E vorba despre doctrină şi despre îndoctrinarea de care ai parte când stai într-o Biserică ani de zile. Am fost foarte nefericit din cauza acestor lucruri, aşa că am părăsit Biserica. M-am îndepărtat cât am putut de mult şi am studiat ocultismul timp de trei ani. Am fost membru practicant al unei biserici oculte, cu pentagrame pe jos şi tot restul. Asta se întâmpla în anii ’70, înainte ca rock-ul să descopere aceste lucruri. De altfel, la câţiva ani după aceea, Chris (Holmes, primul chitarist W.A.S.P. – n. n.) şi cu mine am avut o trupă numită Sister, şi din câte ştiu am fost primii care am folosit o pentagramă. Deci m-am ocupat cu asemenea lucruri timp de trei ani, apoi mi-am dat seama că schimbasem o religie organizată cu alta. Deci am părăsit şi acele lucruri. Au trecut 20 de ani. Am început să-mi pun întrebări la care nu găseam răspuns. Eram din nou în călătorie, bâjbâind prin întuneric, orb. În aceşti 20 de ani am rătăcit precum copiii lui Israel, pierduţi în deşert timp de 40 de ani. În tot acest timp am crezut că sunt mânios pe Dumnezeu, dar într-o zi am avut o revelaţie: nu eram mânios pe Dumnezeu, ci pe oameni, din cauza îndoctrinării. Pentru că ceea ce citeam şi ceea ce auzeam erau două lucruri diferite. Seara trecută citeam din Noul Testament, 1 Tesaloniceni, ce le scrie Pavel celor din Tesalonic în prima epistolă. Şi îi avertizează chiar împotriva acestui lucru. Le spune să citească, să cerceteze ei înşişi, să nu asculte ce le spun alţii, să nu se lase influenţaţi din exterior. Pentru că oamenii încep să-şi amestece ideile lor în învăţătură. Dacă te uiţi la ce a spus Hristos, e o oră şi jumătate de convorbiri. Nu e atât de mult, într-o oră şi jumătate se cuprinde tot ce a spus El în Noul Testament. De unde au apărut toate celelalte? Catolicii spun că n-ai voie să mănânci carne vinerea, mormonii au ideile lor, iar toate acestea sunt religii creştine, bazate pe Noul Testament. De unde aceste idei diferite? Sunt ideile oamenilor. Deci, după 20 de ani, când mi-am dat seama că de fapt nu fusesem mânios pe Dumnezeu, m-am simţit mult mai bine. Mi-am spus că e posibil să mă întorc la credinţa mea şi asta am făcut. Dar trebuie să fii foarte atent la oameni. Oamenii amestecă puţin adevăr cu multe minciuni. Sună bine când îi auzi, dar apoi te întrebi dacă e corect. Dacă tu însuţi nu ştii ce spune Scriptura, nu poţi judeca cum trebuie. Când timp de secole slujbele catolice s-au ţinut în latină, pe care oamenii nu o înţelegeau, parcă lucrurile nu sunt în ordine. Vezi despre ce vorbeşte Hristos în Biblie şi tot ce spune e foarte clar. Dacă cineva încearcă să învăluie aceste vorbe, să le împacheteze într-un ambalaj astfel încât să nu le mai poţi înţelege, ar trebui să cauţi altă Biserică. ‚Godless Run’ a fost despre fuga mea de toate acestea. Dacă te uiţi la refrene, primele două spun ‚n-am alergat la Tine’ (I did not run to You), iar ultimul ‚nu voi fugi de Tine’ (I will not run from You). Din nou, toate acestea sunt descoperirea de sine.”

No comments: