Sălbăticia şi cruzimea – în sens
de energie dezlănţuită – unor piese W. A. S. P. a fost totdeauna echilibrată de
talentul lui Blackie Lawless pentru baladele din care străbate simţul său
melodic. De la „Sleeping in the Fire” până la „Hold On To My Heart”, vocea
răguşită cu timbrul atât de individualizat şi de recognoscibil a dat viaţă expresiei
măiestrite a tristeţii, melancoliei, dorului, toate în registru heavy metal. Din
acest punct de vedere, „Godless Run”, de pe albumul „Babylon” (2009), e doar un
alt punct de reper. Trăirea e însă parcă mai dureroasă, prin aceea că exprimă
întoarcerea la o chemare pe care Blackie alesese o vreme să o ignore. Dar
despre acestea să-l lăsăm chiar pe el să vorbească. Fragmentul următor e extras
dintr-un interviu pe care am avut plăcerea să i-l iau în 2009 la Bucureşti: “Când aveam 11 ani am devenit practicant şi
foarte implicat în Biserică. În adolescenţă am mers la biserică pentru că aşa
am vrut, nimeni nu m-a obligat. Apoi m-am îndepărtat, foarte dezamăgit de multe
lucruri pe care le auzeam în Biserică. E vorba despre doctrină şi despre
îndoctrinarea de care ai parte când stai într-o Biserică ani de zile. Am fost
foarte nefericit din cauza acestor lucruri, aşa că am părăsit Biserica. M-am
îndepărtat cât am putut de mult şi am studiat ocultismul timp de trei ani. Am
fost membru practicant al unei biserici oculte, cu pentagrame pe jos şi tot
restul. Asta se întâmpla în anii ’70, înainte ca rock-ul să descopere aceste
lucruri. De altfel, la câţiva ani după aceea, Chris (Holmes, primul chitarist W.A.S.P. – n. n.) şi cu mine am avut o
trupă numită Sister, şi din câte ştiu am fost primii care am folosit o
pentagramă. Deci m-am ocupat cu asemenea lucruri timp de trei ani, apoi mi-am
dat seama că schimbasem o religie organizată cu alta. Deci am părăsit şi acele
lucruri. Au trecut 20 de ani. Am început să-mi pun întrebări la care nu găseam
răspuns. Eram din nou în călătorie, bâjbâind prin întuneric, orb. În aceşti 20
de ani am rătăcit precum copiii lui Israel, pierduţi în deşert timp de 40 de
ani. În tot acest timp am crezut că sunt mânios pe Dumnezeu, dar într-o zi am
avut o revelaţie: nu eram mânios pe Dumnezeu, ci pe oameni, din cauza
îndoctrinării. Pentru că ceea ce citeam şi ceea ce auzeam erau două lucruri
diferite. Seara trecută citeam din Noul Testament, 1 Tesaloniceni, ce le scrie
Pavel celor din Tesalonic în prima epistolă. Şi îi avertizează chiar împotriva
acestui lucru. Le spune să citească, să cerceteze ei înşişi, să nu asculte ce
le spun alţii, să nu se lase influenţaţi din exterior. Pentru că oamenii încep
să-şi amestece ideile lor în învăţătură. Dacă te uiţi la ce a spus Hristos, e o
oră şi jumătate de convorbiri. Nu e atât de mult, într-o oră şi jumătate se
cuprinde tot ce a spus El în Noul Testament. De unde au apărut toate celelalte?
Catolicii spun că n-ai voie să mănânci carne vinerea, mormonii au ideile lor,
iar toate acestea sunt religii creştine, bazate pe Noul Testament. De unde
aceste idei diferite? Sunt ideile oamenilor. Deci, după 20 de ani, când mi-am
dat seama că de fapt nu fusesem mânios pe Dumnezeu, m-am simţit mult mai bine.
Mi-am spus că e posibil să mă întorc la credinţa mea şi asta am făcut. Dar
trebuie să fii foarte atent la oameni. Oamenii amestecă puţin adevăr cu multe
minciuni. Sună bine când îi auzi, dar apoi te întrebi dacă e corect. Dacă tu
însuţi nu ştii ce spune Scriptura, nu poţi judeca cum trebuie. Când timp de
secole slujbele catolice s-au ţinut în latină, pe care oamenii nu o înţelegeau,
parcă lucrurile nu sunt în ordine. Vezi despre ce vorbeşte Hristos în Biblie şi
tot ce spune e foarte clar. Dacă cineva încearcă să învăluie aceste vorbe, să
le împacheteze într-un ambalaj astfel încât să nu le mai poţi înţelege, ar trebui
să cauţi altă Biserică. ‚Godless Run’ a fost despre fuga mea de toate acestea.
Dacă te uiţi la refrene, primele două spun ‚n-am alergat la Tine’ (I did
not run to You), iar ultimul ‚nu voi fugi de Tine’ (I will not run from
You). Din nou, toate acestea sunt descoperirea de sine.”
Sunday, December 15, 2013
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment