Un cântec pe săptămână - Triptykon, „The Prolonging”

Triptykon este cel mai recent capitol din cariera muzicală a lui Thomas Gabriel Fischer, unul dintre cele mai importante nume ale metal-ului extrem din toate timpurile. Cunoscut și sub pseudonimul Tom G. Warrior, elvețianul a fost membru-fondator Hellhammer, un obscur grup cu o viață de doar doi ani și puține înregistrări cu un sunet execrabil. Totuși, pe piesele greu inteligibile se ghicea deja un suflu nou, astfel încât ele au devenit influențe determinante pentru genurile ce stăteau să se nască, death și black metal. Iar trupa și-a rafinat exprimarea și s-a transformat în Celtic Frost, grup-pionier inconturnabil și avangardist al scenei muzicale extreme din anii optzeci. Reformat în a doua jumătate a anilor 2000, Celtic Frost a mai lansat un album, apoi s-a destrămat din cauza unor acute incompatibilități personale. Triptykon este rezultatul dorinței de a cânta a lui Fischer (voce, chitară, clape), iar „The Prolonging” își are sursa chiar în sentimentele întunecate de dezamăgire și frustrare trăite de el în momentul în care și-a dat seama că povestea Celtic Frost s-a sfârșit. Piesa, una dintre cele mai importante din toată creația compozitorului ei, pare să te copleșească prin atmosfera întunecată. Chitarele sunt acordate extrem de jos și distorsionate, iar tempo-ul lent devine mai apăsător cu fiecare notă, aruncând un văl atmosferic peste ascultător, accentuat odată cu primele versuri. Pasajele succesive duc la un final ce închide cercul, repetitiv până la obsesie dar colorat de mici motive melodice aparent discontinue. În ciuda sentimentului apăsător, piesa – pe care Fischer o privește ca pe o slujbă  sau mai degrabă ca pe un exorcism, în sens artistic, personal – caută un efect cathartic, o speranță născută tocmai din eliberarea prin muzică de trăirile apăsătoare în care este cufundat compozitorul. 

„The Prolonging” încheie primul album Triptykon, „Eparistera Daimones” (2010), a cărui copertă este o pictură a suprarealistului elvețian H. R. Giger (un apropiat al lui Fischer) numită „Vlad Țepeș”. Viziunea plastică este, ca și cea muzicală, deranjată și apăsătoare.