Un cântec pe săptămână - Ozzy Osbourne, "Mr. Crowley" (live)

Cu greu va găsi cineva o critică la adresa rock-ului în care să nu fie pomenit, mai devreme sau mai târziu şi numele unui personaj "cu miros de sulf", ca să-l cităm pe jurnalistul TRU. Şi dacă este adevărat că britanicul cu învăţătură demonică i-a atras pe unii artişti (de la Jimmy Page la David Bowie, dar şi pe un mare scriitor ca Fernando Pessoa) şi că influenţa lui a fost fără îndoială negativă, asocierea întregului fenomen cu ideologia "crowleyană" e, ca de obicei, o mistificare. Şi dacă personajul cu pricina e calul de bătaie al criticilor sus-amintiţi, cântecul lui Ozzy Osbourne e şaua. Ceea ce dovedeşte că cei mai mulţi nu l-au ascultat cu atenţie.

"Mr. Crowley" apare pe primul album solo al lui Ozzy Osbourne, "Blizzard of Ozz" (1980), înregistrat cu marele chitarist Randy Rhoads (1956-1982). Versurile sunt rodul colaborării dintre Ozzy şi basistul Bob Daisley, dar cel mai probabil primul a venit doar cu ideea, iar celălalt i-a dat formă. De la primul până la ultimul vers, textul nu conţine nici cea mai vagă nuanţă apologetică. Dimpotrivă, este o mirare însoţită de ironie ("Ce a fost în capul tău (...) I-ai păcălit pe toţi cu magia", etc.), descrierea unei existenţe tragice eşuate în propriile iluzii.

Muzical, dramatismul apare încă de la introducerea de orgă, cu tema în bas. Balansul pe strofă e asigurat de contrastul între riff-ul sacadat şi vocea plângăcioasă, monotonă, iar tonal avem de la început până la sfârşit o alternanţă a "pilonilor" re minor şi Si bemol major. Primul solo al lui Randy Rhoads este un moment de virtuozitate memorabil în istoria rock-ului. Al doilea, mai melodios, limpede din punct de vedere tonal, reprezintă practic o nouă temă, care încheie arcul deschis odată cu intro-ul. Varianta propusă aici este înregistrată live în 1981 într-un mic studio de lângă New York. Bob Daisley, textierul şi co-autorul muzicii (alături de Osbourne şi Rhoads) şi bateristul Lee Kerslake fuseseră daţi între timp afară, iar în locul lor îi vedem pe Rudy Sarzo, respectiv Tommy Aldridge.