Coloana sonoră a vieţilor noastre - Concrete Blonde, "Mexican Moon"

Sincer, nu-mi dau seama exact ce înseamnă "alternative". Şi nici nu mă interesează în mod deosebit. Vă spun asta pentru că formaţia pe care v-o propun se încadrează, conform publicaţiilor de specialitate, în acest gen. Nu ştiu, practic, nimic despre Concrete Blonde. Mergeam cu maşina spre o destinaţie îndepărtată şi minunată, iar când noaptea se lăsase demult, din radio s-a auzit în surdină acest cântec. În general nu ascult radio. Era alegerea şoferului şi ne miram amândoi ce muzică bună dau posturile greceşti. Mi-am scrijelit câteva dintre versuri, ca să pot căuta cântecul pe internet. Avem aici un aer boem, parcă de "Easy Rider", dar şi o nostalgie cu accente tragice - direct din "Şatra", dar o variantă hippie. E genul de deşertăciune umplută de patimă şi de un strop greu de văzut de simţire autentică şi devastatoare. Impresionism? Verism? (Ca în "Boema", cu iubire, morţi şi sânge). Sau un fragment de viaţă ce poate fi privit din orice unghi? Oricum ar fi, muzica e minunată. Acordaţi-i doar o clipă şi mergeţi mai departe.