Un cântec pe săptămână - Dragoș Alexandrescu, „Tatăl nostru” (Corul Radio dirijat de Dan Mihai Goia)

Acum un pic mai mult de o săptămână a trecut în veșnicie Dragoș Alexandrescu. În vârstă de 90 de ani, muzicianul era una dintre personalitățile culturii românești ce încă mai respira acel farmec interbelic în care se îmbinau erudiția, sensibilitatea artistică și o mică doză de pedanterie. Mic de stat și mărunțel, mereu de o eleganță discretă încununată de nelipsitul papion, Dragoș Alexandrescu a fost unul dintre cele mai longevive (dacă nu cel mai longeviv) cadre didactice de la Universitatea de Muzică din București. Titular la catedra de Teorie și solfegiu, el a îndrumat generații succesive de viitori profesori de mare valoare, cum ar fi Rodica Nicolaescu, Magda Buciu sau urmașa lui la catedră, Veturia Dimoftache. Dragoș Alexandrescu și-a sintetizat în scris cunoștințele, iar manualul său de Teoria muzicii este în continuare unul dintre cele mai apreciate. Și dacă stilul redactării poate părea uneori un pic prea didactic, impresia este atenuată de temeinicia și rigurozitatea sistematică a cunoștințelor prezentate.

Însă Dragoș Alexandrescu a fost și dirijor de cor, psalt (unul dintre puținii muzicieni care stăpâneau bine atât cântarea bizantină cât și pe cea lineară) și compozitor, în special de muzică religioasă corală. Îndrumat de un mare trăitor basarabean, părintele Dimitrie Balaur, a dat diferențele prin care a absolvit seminarul și a fost hirotonit diacon.




Creația de față, „Tatăl nostru”, este inclusă în volumul „Cântările Sfintei Liturghii” (publicat în 2001, dar conținând creații din mai multe perioade) și există și o variantă pentru cor bărbătesc. Avem de-a face cu o cântare omofonă în mi minor, în care structura tonală este respectată destul de riguros. Deși sopranul are adesea prim-planul melodic, în general se remarcă un echilibru între voci, astfel încât niciuna nu domină absolut, ci se creează o sonoritate organică și omogenă, ornată pe ici pe colo, când la o voce, când la alta. Variațiile dinamice ale acestei lucrări trebuie realizate chiar mai discret, atunci când este cântată în biserică.