Un cântec pe săptămână - Cannibal Corpse, "From Skin To Liquid"

Întrebat care este cântecul său preferat din repertoriul propriei trupe, basistul Alex Webster a răspuns că, deşi îi este greu să aleagă, tinde să spună "From Skin To Liquid", tocmai pentru că aici se dezvăluie o altă latură Cannibal Corpse. Aş spune mai degrabă că este descris acelaşi tip de imagini, cu mijloace expresive diferite. Dacă ne gândim la alte trupe death-metal şi la piesele lor instrumentale, vom observa lesne că de obicei acestea joacă mai mult rolul de introduceri, încheieri sau intermezzi şi că, cel mai adesea, reprezintă abateri stilistice. Aici este una dintre marile reuşite Cannibal Corpse: "From Skin To Liquid" este un death-metal pur, deşi instrumental, deci lipsit de una dintre trăsăturile prin care genul se identifică, vocea "grohăită". Conţinutul este însă în ton cu restul creaţiei trupei: o imagine a întunericului omenesc, un naturalism dus la extrem, o privire în haosul în care poate să se cufunde mintea omenească. Foarte interesant este că cea mai mare parte a piesei este scrisă în metru ternar (la fel ca, de pildă, valsul), socotit mai degrabă "feminin", mai instabil, plutitor, am putea spune - făcând un pic abstracţie de context - chiar dansant. Melodia atonală sporeşte într-o anumită măsură această impresie de instabilitate, transformând-o însă în ceva apăsător, care, odată cu pasajele în tempo binar, creează imaginea implacabilului. Părţile de solo de chitară sunt pline de bend-uri, parcă tânguitoare, ecouri ale unor lacrimi lipsite de speranţă. Finalul revine la ternar şi la tema principală, cu tensiunea dintre disonanţă şi rezolvare din sistemul tonal transformată aici parcă într-o masă uniformă, o melodie infinită a întunericului. Cannibal Corpse nu s-a vrut niciodată o trupă exhaustivă în exprimarea trăirilor omeneşti - americanii au ales descrierea tabloului acestuia al morţii şi pustiirii, fără să-l prezinte nicicând ca pe unica realitate, evitând astfel o estetică militantă din categoria "only death is real". Mai trebuie notat că propunerea de astăzi se găseşte pe albumul "Gallery of Suicide" (1998), primul pe care la chitară apare Pat O'Brien. Venit dintr-un alt registru muzical, de la dramaticii Nevermore, cu influenţele lor de teatru muzical şi progresiv, acest admirator al lui Segovia aduce un plus de tehnică şi rafinament. De altfel, cei doi compozitori ai piesei "From Squin to Liquid" sunt fără îndoială şi cei mai buni instrumentişti din Cannibal Corpse: O'Brien şi sus-amintitul basist Alex Webster.