Întrebat care este cântecul său preferat din repertoriul propriei trupe,
basistul Alex Webster a răspuns că, deşi îi este greu să aleagă, tinde să spună
"From Skin To Liquid", tocmai pentru că aici se dezvăluie o altă
latură Cannibal Corpse. Aş spune mai degrabă că este descris acelaşi tip de
imagini, cu mijloace expresive diferite. Dacă ne gândim la alte trupe death-metal
şi la piesele lor instrumentale, vom observa lesne că de obicei acestea joacă
mai mult rolul de introduceri, încheieri sau intermezzi şi că, cel mai adesea,
reprezintă abateri stilistice. Aici este una dintre marile reuşite Cannibal
Corpse: "From Skin To Liquid" este un death-metal pur, deşi
instrumental, deci lipsit de una dintre trăsăturile prin care genul se
identifică, vocea "grohăită". Conţinutul este însă în ton cu restul
creaţiei trupei: o imagine a întunericului omenesc, un naturalism dus la
extrem, o privire în haosul în care poate să se cufunde mintea omenească. Foarte
interesant este că cea mai mare parte a piesei este scrisă în metru ternar (la
fel ca, de pildă, valsul), socotit mai degrabă "feminin", mai
instabil, plutitor, am putea spune - făcând un pic abstracţie de context - chiar
dansant. Melodia atonală sporeşte într-o anumită măsură această impresie de
instabilitate, transformând-o însă în ceva apăsător, care, odată cu pasajele în
tempo binar, creează imaginea implacabilului. Părţile de solo de chitară sunt
pline de bend-uri, parcă tânguitoare, ecouri ale unor lacrimi lipsite de
speranţă. Finalul revine la ternar şi la tema principală, cu tensiunea dintre
disonanţă şi rezolvare din sistemul tonal transformată aici parcă într-o masă
uniformă, o melodie infinită a întunericului. Cannibal Corpse nu s-a vrut
niciodată o trupă exhaustivă în exprimarea trăirilor omeneşti - americanii au
ales descrierea tabloului acestuia al morţii şi pustiirii, fără să-l prezinte
nicicând ca pe unica realitate, evitând astfel o estetică militantă din
categoria "only death is real". Mai trebuie notat că propunerea de
astăzi se găseşte pe albumul "Gallery of Suicide" (1998), primul pe
care la chitară apare Pat O'Brien. Venit dintr-un alt registru muzical, de la
dramaticii Nevermore, cu influenţele lor de teatru muzical şi progresiv, acest
admirator al lui Segovia aduce un plus de tehnică şi rafinament. De altfel, cei
doi compozitori ai piesei "From Squin to Liquid" sunt fără îndoială
şi cei mai buni instrumentişti din Cannibal Corpse: O'Brien şi sus-amintitul
basist Alex Webster.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
O descriere amănunţită a melodiei ce nu lasă loc de adăugiri importante. Reiese, într-adevăr, senzaţia că " moartea este vie" şi sălăşluieşte în noi, odată cu noi, ne determină ciclul Vieţii, ne raportăm la ea,o luăm în considerare. Aşa cred că este acest gen muzical: death-metal pur.
Pensionaru'
Post a Comment