Sunday, March 1, 2015

Un cântec pe săptămână - Phoenix, "În umbra marelui U. R. S. S."



Albumul "În umbra marelui U. R. S. S." (variantă: "În umbra marelui urs") este un fel de sinteză de piese şi abordări stilistice vechi şi noi. Muzicienii coordonaţi de Nicu Covaci sub numele Phoenix nu mai scoseseră practic nimic nou de prin 1992, iar între timp se succedaseră şi schimbările de componenţă. Veteranul rock-ului românesc a strâns pe acest album editat iniţial (şi, pare-se, distribuit defectuos) de Cat Music în 2000 compoziţii mai vechi şi titluri noi, muzică proprie şi orchestraţii ale unor piese tradiţionale, influenţe folk şi balade clasice rock. Piesa-titlu face parte din această ultimă categorie şi este una dintre puţinele pe care liderul trupei face şi vocea principală. Alături de deja obişnuitul Mani Neumann la vioară şi de basistul Volker Vaessen, Covaci i-a adus alături de el pe bateristul grupului Taxi, Lucian Cioargă, şi pe Alin Oprea (voce, chitară) şi Tavi Colen (voce) de la Talisman. Pe vechii admiratori alegerea ultimilor doi i-a contrariat. Şi pe bună dreptate: Talisman a fost de-a lungul întregii cariere una dintre acele mostre de muzică în care talentul, inspiraţia şi originalitatea sunt sacrificate de dragul comercialului, al câştigării facile a unui public numeros şi superficial. Dulcegăraie şi bălăceală în noroiul cu iz de tabloid al lumii locale a spectacolului, talent instrumental pus în slujba unor piese fără miez, compromis şi kitsch, aşa se caracterizează acest grup. Deci opusul a tot ceea ce a reprezentat vreodată Phoenix. Trupa pe care sistemul o ura pentru că nu se pliase pe propaganda vremii şi-i alătura pe doi muzicanţi care îndoiseră spatele la primul semn, fără a fi ameninţaţi, ci doar de dragul banului şi al publicităţii. Şi, totuşi, Nicu Covaci a avut dreptate. Pentru că Oprea şi Colen chiar ştiu să cânte, chiar dacă au ales să îngroape talantul. Şi la Phoenix au făcut o treabă foarte bună. Ironic - şi meritat - peste câteva zeci de ani s-ar putea ca singurul lucru care va dăinui din activitatea celor doi să fie acest album.


Altfel, "În umbra marelui U. R. S. S." este o piesă de rock clasic cu structură standard, al cărei aer melancolic îmbină în el ecouri din viaţa lui Nicu Covaci cu propriile noastre amintiri dureroase. Dintr-o eroare (sau nu), prima variantă a discului, editată de Cat Music, a apărut sub titlul "În umbra marelui urs". Acest lucru a fost rectificat pe reeditarea din 2003, de sub egida Electrecord, la insistenţele lui Nicu Covaci. Astăzi, versurile par să capete o nouă actualitate ameninţătoare. Chiar şi fără să credem în maniheismul discursului oficial (ruşii răi şi occidentalii buni), chiar şi acceptând nuanţe, un asemenea cântec ne împiedică să cădem în cealaltă extremă, în idealizarea unui vecin care, deşi a scos la iveală de-a lungul timpului monumente de trăire şi artă din care a avut de învăţat o lume întreagă, deşi e legat din noi prin mai multe fire vizibile şi invizibile, şi-a păstrat mereu acea latură care nouă, românilor, nu ne-a vrut niciun bine. Iar anii crânceni prin care am trecut în veacul trecut şi îndoielile celui nou au venit peste noi, în parte, şi pentru că ne-am aflat... în umbra marelui "urs". Uitându-mă la clipul făcut de cel care a postat cântecul pe youtube, îmi vine să spun că "În umbra marelui U. R. S. S." e "Wind of Change" a României. Desigur, un pic mai tristă. Pentru că noi am privit din partea cealaltă a zidului.

14 comments:

alexander said...

Vai, vai..ce iures a iesit cu albumul asta...Ce sa mai zic de concerte, lumea care nu venea din cauzele mentionate si de tine. Practic un turneu national, de promovare, esuat din cauza Talismanilor. Nu as uita vreodata ca Sala Palatului era pe jumatate ocupata, niciodata asa ceva la un concert Phoenix!!
Ca sa nu mai zic, stii si tu prea bine, singurii fluierati, injurati, huiduiti la Phoenix 140 de ani, de la Polivalenta (toamna lui 2002).

Zici tu "Ironic, peste câteva zeci de ani s-ar putea ca singurul lucru care va dăinui din activitatea celor doi să fie acest album. " CEl putin pana acum, sta in picioare :)

O alta ironie (trista) e ca sunt melodii foarte misto acolo, in care trebuie sa depui efort serios si sa treci peste alaturarea Colen-Oprea. Sau poate ca timpul a mai sters din amprenta Talisman. Si ma refer la "Numai una" si "Iovano" (impartita vocal cu Covaci).

Si inca: s-ar putea sa fie un album mai bun decat Baba Novak.

Paul Slayer Grigoriu said...

La Sala Palatului am fost unul dintre cei care au dat tonul huiduielilor :D

alexander said...

...si Covaciu care isi misca aratatorul, dezaprobator: "Nu aveti dreptate!"

Lucru care, evident, ne indarjea si mai tare: "Huooo, afaraaa!!" :)))))

Paul Slayer Grigoriu said...

Aveam si noi si el un pic de dreptate. Dar asta demonstreaza ca, cel putin uneori, publicul de rock nu poate fi pacalit asa usor.

alexander said...

Ei, evident, ca avea dreptate: voce buna, chitara buna. Dar noi, publicul, avem pretentiile noastre la linia Phoenix...

Donkeypapuas said...

Se mai poate numi şi "INTOLERANŢĂ". Unde nu mai contează gusturile individuale, ci impunerea părerii grupului, găştii aupra grupului, găştii adeverse. În cazul de faşă, împotriva celor de la Talisman. Cu 10 ani mai înainte, hingherirea reciprocă dintre rockerii de trei lulele din licee şi depeşarii (sau s-o scrie depechari?) de trei bani din aceleaşi licee.

alexander said...

da, da, asa e, tovarase!! Impunerea parerilor de grup asupra celei individuale, respectiv Nicu Covaci. Tot timpul asa a functionat...

Donkeypapuas said...

"Wind of Change"-ul românilor s-a intitulat... "Lambada"! Asta era la modă spre sfârşitul lui '89 iar clipul putea fi vizionat a bulgari. Da' erai prea mic ca să înţelegi. Lol

Paul Slayer Grigoriu said...

Waaahahaha, =)) =)) =)), GE-NI-AL!!!!

alexander said...

Mariane, nu numai ca eram prea mic ca sa inteleg, dar nici nu as fi vrut sa dansam. Ma rog, nici acum...

Donkeypapuas said...

Ştiţi care e cea mai mare problemă de ceva vreme încoace, în domeniul muzical? Un lucru care se număra printre câştigurile aduse de... Loviluţie! Lipsa unei emisiuni ca a lui Petre Magdin, pe de-o parte; lipsa unui top muzical săptămânal care să facă trimitere la ceea ce ascultă/vrea ascultătorul în mod real, nu la ceea ce au radiourile comerciale în listele lor de melodii achiziţionate. O lipsă din domeniul televiziv, la aceea mă refer. Prima are legătură cu rock-ul - şi câte clipuri am văzut la Magdin!; a doua, mai degrabă cu muzica pop. La începutul anilor '90 se redifuza un top american săptămânal achiziţionat de TVR. Fiind preluat de la o televiziune majoră din SUA, şi clipurile erau forfecate astfel încât să se încadreze în restricţiile impuse de americani. Astfel, din clipul "Vogue" al lui Maddona scose câteva secvenţe pentru că era o rochie prea vaporoasă. Dar în schimb clipul necenzurat îmi amintesc că fusese difuzat la emisiunea de duminică cu Bianca Brad prezentatoare.

Donkeypapuas said...

Bun, eu înţeleg că lui Alexander The Great îi plăcea mai degrabă clipul cu gagicuţa din "Cradle of Love" a lui Billy Idol. Lol

alexander said...

Toate clipurile cu gagicuţe!! ...cu postere cu tot!!

Paul Slayer Grigoriu said...

@(V)Warciun (nepublicat): Adresa gresita! ;)