Wednesday, May 11, 2016

Despre preferințe și smerenie

Notă: Am publicat această postare (asupra căreia am operat schimbări minime) și la secțiunea de comentarii a unuia dintre protagoniștii clipului „Despre smerenie”.

A crede sau a nu crede in Dumnezeu e, desigur, alegerea fiecaruia. Credinta in Dumnezeul crestin presupune, in schimb, schimbarea propriei vieti, dar SI a vietilor altora. Pentru ca, spune Initiatorul acestei credinte, poate "muta muntii din loc". Si nu e vorba in primul rand despre muntii fizici - desi au fost si asemenea cazuri - ci despre muntii din inima fiecaruia. Crestinismul inseamna a-ti iubi aproapele ca pe tine insuti. Si daca sustinem ca iubirea - intru Hristos, un pic diferita de sentimentalismul pe care adesea il definim cu acelasi nume - nu schimba nimic in viata celuilalt, inseamna ca totul e degeaba. Credinta crestina urmareste prin iubire "ca tot omul sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina". Ceea ce, sa recunoastem, e o schimbare radicala fatza de starea actuala a lucrurilor. Atat despre schimbarile pe care le determina credinta.

Trupa Taxi a scos o piesa. Dan Teodorescu si compania cred ca Dumnezeu prefera lemnul. Foarte bine, e convingerea lor. Cam simplista, daca stau eu sa ma gandesc, dar e a lor. Dumnezeul in care cred eu, asa cum Il stiu/ stim din Scriptura, S-a nascut in iesle, dar a predicat intr-un templu construit in 47 de ani, daca nu ma insel. Credinta cea mai arzatoare s-a manifestat adesea in bisericutele de lemn din Maramures - aparute, fie vorba intre noi, dintr-o constrangere istorica, dar nu mai putin frumoase - dar si in catedrala Sfanta Sofia din Constantinopol, locul de unde, printre altele, a pornit crestinarea slavilor, un grup nu tocmai mic de crestini, care a dat nu tocmai putini sfinti. Dar, in fond, "cred ca..." nu e o sentinta. Partea cu smerenia e mai spinoasa un pic. Avem si despre smerenie multe pilde. In Scriptura, in vietile unora dintre noi, in istorie. Eu imi amintesc de vames si de fariseu. Vamesul, dat exemplu de smerenie, statea si plangea si isi marturisea pacatele in fatza lui Dumnezeu. Singur, asa cum ne invata Intemeietorul credintei noastre, "intru ascuns, pentru ca Tatal vostru Care este intru ascuns sa va raspunda". Rugaciunea comunitara a Bisericii e altceva, taina celor "2 sau trei stransi in numele Meu", trairea in unire a jertfei de pe cruce, mereu reactualizata in spatii de diferite dimensiuni. Insa rugaciunea particulara se face in singuratate. Dar atunci de unde nevoia de confirmare? Cand vorbesti cu Dumnezeu - in credinta mea - confirmarea sau infirmarea trebuie sa vina de la El. Intr-un fel sau altul. Prin constiinta, prin duhovnic, nu intru in detalii. De ce ar trebui sa strangi 33 de oameni initial, apoi si mai multi, ca sa-ti sustina punctul de vedere? Hai sa trecem insa si peste asta. Sa spunem ca s-a creat o comunitate de gandire si de simtire. Dar cum de au fost alesi doar oameni cu impact mediatic? Nu spune lectia de smerenie sa nu te uiti la fatza omului? Daca Taxi scotea piesa pe cont propriu, n-as fi fost neaparat de acord cu mesajul, dar l-as fi inteles. Contradictia majora apare atunci cand strangi laolalta zeci de oameni cunoscuti, "vedete", despre care stii foarte bine ca au o anumita "priza" la public. Si aici nu mai e vorba despre smerenie, ci despre o miscare masiva de PR. "Credinta ar trebui sa fie treaba exclusiv personala a fiecaruia" - conceptie protestanta - spun unii, in schimb o parere despre credinta izvorata din smerenie trebuie difuzata pe scara larga si cu "modele" multe, care sa convinga lumea. Nu stiu, ceva nu se leaga. Suna un pic a “cred ca… dar uite cati mai cred cu mine, oameni pe care-i stiti cu totii“. Poate ca ne jucam un pic cu polisemia lui « a crede »…


Nu-i cunosc pe toti cei din clipul trupei Taxi. Doi imi sunt prieteni, cu alti doi ma mai salut pe la concerte. De ceilalti am auzit si eu, ca tot omul. Unora le-am vazut filmele, unora le-am ascultat muzica, altuia i-am citit niste carti. Acesta e cel care a spus ca e vorba aici de un mesaj poetic, care e prin excelenta ambiguu. La cat de multi sunt prietenii trupei Taxi, ar putea sa initieze chiar o petitie pentru ambiguitate. Pe cei mai multi nu-i stiam foarte preocupati de problemele de credinta, dar poate ma insel. Siguranta si coeziunea lor ma uimesc. Si, in fond, cine stie daca nu eu sunt cel in eroare: in fond, oricat m-as gandi si m-as framanta, marturisesc ca in afara de cele transmise explicit sau macar in parabole de Hristos, eu... nu stiu nimic despre preferintele lui Dumnezeu.

1 comment:

Donkeypapuas said...

În timp ce vedetele "smerite" de tip Esca sau Teo Trandafir primeau salariii NESIMŢITE de la diverse trusturi, aceleaşi trusturi media uitau în mod surprinzător să mai vireze spre stat impozitele şi taxele aferente, inclusiv popririle din salariile pomenitelor vedete smerite. Şi vorbim ZECI de milioane de dolari ori euro. Pe vedete nu le-a deranjat acest lucru, şi se vede acest lucru din locuinţele "smerite" în care vieţuiesc.