A crede sau a nu crede in Dumnezeu e, desigur, alegerea
fiecaruia. Credinta in Dumnezeul crestin presupune, in schimb, schimbarea propriei
vieti, dar SI a vietilor altora. Pentru ca, spune Initiatorul acestei credinte,
poate "muta muntii din loc". Si nu e vorba in primul rand despre
muntii fizici - desi au fost si asemenea cazuri - ci despre muntii din inima
fiecaruia. Crestinismul inseamna a-ti iubi aproapele ca pe tine insuti. Si daca
sustinem ca iubirea - intru Hristos, un pic diferita de sentimentalismul pe care
adesea il definim cu acelasi nume - nu schimba nimic in viata celuilalt,
inseamna ca totul e degeaba. Credinta crestina urmareste prin iubire
"ca tot omul sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina".
Ceea ce, sa recunoastem, e o schimbare radicala fatza de starea actuala a
lucrurilor. Atat despre
schimbarile pe care le determina credinta.
Trupa Taxi a scos o piesa. Dan Teodorescu
si compania cred ca Dumnezeu prefera lemnul. Foarte bine, e convingerea lor.
Cam simplista, daca stau eu sa ma gandesc, dar e a lor. Dumnezeul in care cred
eu, asa cum Il stiu/ stim din Scriptura, S-a nascut in iesle, dar a predicat
intr-un templu construit in 47 de ani, daca nu ma insel. Credinta cea mai
arzatoare s-a manifestat adesea in bisericutele de lemn din Maramures -
aparute, fie vorba intre noi, dintr-o constrangere istorica, dar nu mai putin
frumoase - dar si in catedrala Sfanta Sofia din Constantinopol, locul de unde,
printre altele, a pornit crestinarea slavilor, un grup nu tocmai mic de
crestini, care a dat nu tocmai putini sfinti. Dar, in fond, "cred
ca..." nu e o sentinta. Partea cu smerenia e mai spinoasa un pic. Avem si
despre smerenie multe pilde. In Scriptura, in vietile unora dintre noi, in
istorie. Eu imi amintesc de vames si de fariseu. Vamesul, dat exemplu de
smerenie, statea si plangea si isi marturisea pacatele in fatza lui Dumnezeu.
Singur, asa cum ne invata Intemeietorul credintei noastre, "intru ascuns,
pentru ca Tatal vostru Care este intru ascuns sa va raspunda". Rugaciunea
comunitara a Bisericii e altceva, taina celor "2 sau trei stransi in
numele Meu", trairea in unire a jertfei de pe cruce, mereu reactualizata
in spatii de diferite dimensiuni. Insa rugaciunea particulara se face in
singuratate. Dar atunci de unde nevoia de confirmare? Cand vorbesti cu Dumnezeu
- in credinta mea - confirmarea sau infirmarea trebuie sa vina de la El.
Intr-un fel sau altul. Prin constiinta, prin duhovnic, nu intru in detalii. De
ce ar trebui sa strangi 33 de oameni initial, apoi si mai multi, ca sa-ti
sustina punctul de vedere? Hai sa trecem insa si peste asta. Sa spunem ca s-a
creat o comunitate de gandire si de simtire. Dar cum de au fost alesi doar
oameni cu impact mediatic? Nu spune lectia de smerenie sa nu te uiti la fatza
omului? Daca Taxi scotea piesa pe cont propriu, n-as fi fost neaparat de acord
cu mesajul, dar l-as fi inteles. Contradictia majora apare atunci cand strangi
laolalta zeci de oameni cunoscuti, "vedete", despre care stii foarte
bine ca au o anumita "priza" la public. Si aici nu mai e vorba despre
smerenie, ci despre o miscare masiva de PR. "Credinta ar trebui sa fie
treaba exclusiv personala a fiecaruia" - conceptie protestanta - spun
unii, in schimb o parere despre credinta izvorata din smerenie trebuie difuzata
pe scara larga si cu "modele" multe, care sa convinga lumea. Nu stiu,
ceva nu se leaga. Suna un pic a “cred ca… dar uite cati mai cred cu mine,
oameni pe care-i stiti cu totii“. Poate ca ne jucam un pic cu polisemia lui « a
crede »…
Nu-i cunosc pe toti cei din
clipul trupei Taxi. Doi imi sunt prieteni, cu alti doi ma mai salut pe la
concerte. De ceilalti am auzit si eu, ca tot omul. Unora le-am vazut filmele,
unora le-am ascultat muzica, altuia i-am citit niste carti. Acesta e cel care a
spus ca e vorba aici de un mesaj poetic, care e prin excelenta ambiguu. La cat
de multi sunt prietenii trupei Taxi, ar putea sa initieze chiar o petitie
pentru ambiguitate. Pe cei mai multi nu-i stiam foarte preocupati de problemele
de credinta, dar poate ma insel. Siguranta si coeziunea lor ma uimesc. Si, in
fond, cine stie daca nu eu sunt cel in eroare: in fond, oricat m-as gandi si
m-as framanta, marturisesc ca in afara de cele transmise explicit sau macar in
parabole de Hristos, eu... nu stiu nimic despre preferintele lui Dumnezeu.
1 comment:
În timp ce vedetele "smerite" de tip Esca sau Teo Trandafir primeau salariii NESIMŢITE de la diverse trusturi, aceleaşi trusturi media uitau în mod surprinzător să mai vireze spre stat impozitele şi taxele aferente, inclusiv popririle din salariile pomenitelor vedete smerite. Şi vorbim ZECI de milioane de dolari ori euro. Pe vedete nu le-a deranjat acest lucru, şi se vede acest lucru din locuinţele "smerite" în care vieţuiesc.
Post a Comment