Într-o analiză lucidă a recentelor alegeri, jurnalistul Mihnea Măruţă face un portret al candidatului Macovei în care sintetizează excelent trăsăturile unui tip de om politic care nu poate avea un grup solid de alegători dincolo de câţiva corporatişti şi câţiva intelectuali aflaţi într-un clopot de sticlă. Spune Mihnea Măruţă:
Iluzia Macovei. Mulţi oameni respectabili aflaţi
înăuntrul acestui clopot de sticlă intelectual consideră că Monica
Macovei ar fi candidatul mult-aşteptat, şi asta pentru că ea a dovedit
în ultimii 10 ani o încăpăţânare etică foarte rară la acel prim nivel al
puterii. Ce n-au înţeles apropiaţii ei este că acest radicalism, pentru
că nu seamănă cu grosul electoratului (care e vulnerabil la
compromisuri), trebuia însoţit şi “blindat” de o anume căldură, de ceva
care să emane din fiinţa sa – undeva, la intersecţia dintre maternitate
şi compasiune – şi care să transmită un mesaj compensator de tipul “sunt neînduplecată atunci când e cazul, altfel sunt şi eu ca voi”. Asta în primul rând.
În al doilea rând, poziţionarea ideologică a Monicăi Macovei i-a
derutat atât pe cei care o vor de dreapta, cât şi pe cei care o aşteptau
să le satisfacă stânga. Ea a fost, într-un fel, la dreapta stângii,
delimitându-se de conservatori prin mesajele progresiste (pe teme
religioase şi sexuale) şi speriindu-i pe socialişti prin propunerile de
contracţie a statului social.
Bref, ea a convins doar prin excludere, prin comparaţie cu ceilalţi, a
căzut oarecum “între vagoane” şi, în consecinţă, a luat mult prea
puţine voturi de la ne-asemănători, de la cei situaţi în afara ariei de acoperire a cititorilor-cinefili.
Citiţi articolul complet aici: http://mihneamaruta.ro/2014/11/03/sapte-dintr-o-lovitura/
Monday, November 3, 2014
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
Nu mai stiu unde, dar am citit undeva ceva care confirma cele scrise mai sus, exprimate insa de un simplu alegator. Spunea ca, desi e de acord aproape complet cu programul lui Macovei, el nu a votat-o tocmai din cauza abordarii de magistrat: cand o asculta, se simtea ca in fata unui inchizitor, chiar daca se stia cu mainile perfect curate. Evident, a folosit o figura de stil, dar a sublinit de ce n-ar vota-o niciodata un munictor, un taran, un varstnic - chiar daca accestia ar avea puternice sentimente anti-PSD.
Lucru la care se adauga si ce a scris Andrei Plesu: "Am tot respectul pentru dna Macovei. Dar e ceva în comportamentul d-sale care îmi inhibă entuziasmul. Nu-mi place s-o văd intrînd cu motocicleta într-un studiou de televiziune, nu-mi place s-o aud declarînd că e Nelson Mandela, nu înţeleg de ce face cadou unei moderatoare un glonţ şi, în general, am sentimentul că are prea la îndemînă peroraţia, indiferent cine despre ce o întreabă. Evident, s-ar putea să mă înşel." (http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/cine-votez)
Post a Comment