Un semnal, o chemare, dar în acelaşi timp o muzică
ritmică ce atinge uneori complexităţi de nebănuit la prima vedere: toaca e
poate unul dintre cele mai străvechi instrumente, cu origini cufundate în
legendă şi, în acelaşi timp, unul dintre cele mai familiare. Cu un rol deosebit
în cultul creştin-ortodox, toaca are valenţe adesea neexploatate, dar care, sub
mâinile şi duhul unui „meşter” iscusit, transmit chemări duhovniceşti spre
inefabil. Articolul din link-ul de mai jos explică mai bine decât aş putea-o
face eu câte ceva din istoricul toacei şi semnificaţiile ei, însă cel mai
grăitor e sunetul. Pe la minutul 3:50 apare şi o explicaţie vorbită, dar
ascultaţi înregistrarea până la capăt – după câteva clipe reîncep bătăile şi
veţi putea auzi şi aşa-numita „tochiţă”, o variantă mai mică, din metal.
http://ziarulfaclia.ro/toaca-lemnul-datator-de-viata-duhovniceasca/
2 comments:
În acest timp: http://www.mediafax.ro/social/cc-cererile-pe-care-le-faceau-parintii-pentru-ca-elevii-sa-nu-participe-la-ora-de-religie-nu-mai-sunt-obligatorii-13540940
Ce nu stiu "ei" este ca... "portile iadului nu o vor birui".
Post a Comment