Un cântec pe săptămână - Guns N'Roses, "Better"

"Better" este unul dintre argumentele care ne îndreptăţesc să spunem că foarte controversatul "Chinese Democracy" (2008) este un album de referinţă şi în acelaşi timp marcat de amprenta inconfundabilă Guns N'Roses. Ca toate compoziţiile mai noi, "Better" ne înfăţişează acel aer dezamăgit şi trădat al unui Axl confruntat cu propriile alegeri greşite şi cu lipsa de empatie a celor din jur, iar furia din primele zile nu a dispărut deloc, însă a căpătat un plus de profunzime şi rafinament. Nu mai e rebeliunea îmbibată în exces, ci un cinism care transformă durerea într-o artă sonoră fără nimic lăsat la voia întâmplării. Chitara sacadată lansează riff-uri foarte ritmate, cu un sunet contondent perfect adecvat noului tipar expresiv. Deşi în centrul piesei se află succesiunea strofă-bridge-refren, peste tot apare câte un scurt pasaj melodic care să amplifice tensiunea - sau să o tempereze -, un echilibru între nuanţe expresive şi fragmente intercalate atât de "metodic" încât fac din "Better" o adevărată mostră de compoziţie. După cum spuneam, strofa - a cărei linie vocală este chintesenţială pentru Axl - şi refrenul reprezintă axul principal, încadrate de fragmentul în falset care începe şi încheie cântecul, apărând şi în secţiunea mediană. Pe bridge, pentru a nu cădea în previzibil, chitara solo adaugă mereu un mic fragment tonal, uşor de urmărit şi scurt, cât să pregătească saltul către furia refrenului. Înainte de ultima apariţie a refrenului este încadrat un fragment mai lung, cu un riff "întrerupt", cel mai aproape de sonorităţile de "industrial" - însă nici vorbă de ethosul "mecanizat" al unor Nine Inch Nails, în ciuda prezenţei lui Robin Finck. Solo-urile propriu zise sunt şi ele echilibrate şi variate: virtuozităţi clar tonale (Buckethead) şi cromatisme versus un aer bluesy plin de bend-uri evident melancolice la ultima intervenţie mai amplă a lui Robin Finck. Toate aceste elemente nu se percep însă distinct, unitatea cântecului este organică şi fiecare mic detaliu nu face decât să pună în evidenţă din diferite unghiuri linia directă şi simplă a maestrului Axl Rose. Am ales această variantă filmată pentru că aveţi ocazia să-i vedeţi pe unii dintre cei mai buni instrumentişti care au trecut vreodată prin această trupă şi pe cel puţin doi prieteni celebri care au pariat pe experimentul "Chinese Democracy": Sebastian Bach şi Lars Ulrich.

Componenţa pe "Better":

Axl Rose - voce

Dizzy Reed - clape, backing vocals

Tommy Stinson - bas, backing vocals

Chris Pitman - sub-bas, clape, backing vocals

Buckethead - chitară solo

Robin Finck - chitară solo, clape

Paul Tobias - chitară ritmică

Richard Fortus - chitară ritmică

Ron "Bumblefoot" Thal - chitară ritmică

Frank Ferrer - tobe

Bryan Mantia - tobe

UPDATE: Varianta respectivă a dispărut de pe youtube, deci revin la videoclipul oficial. Oricum, cântecul merită văzut în concert. Dar nu ştiu dacă Slash poate fi atât de bun ca Finck şi Buckethead...