Un cântec pe săptămână - Pantera, "Floods"

Astăzi, 8 decembrie, se împlinesc 71 de ani de la naşterea lui Jim Morrison, 34 de la asasinarea lui John Lennon şi 10 de la uciderea lui "Dimebag" Darrell Abbott. Cum The Doors şi John Lennon am mai avut între propunerile noastre muzicale, astăzi vom asculta Pantera. Însă nu una dintre piesele devenite celebre şi între cei mai puţin familiarizaţi cu activitatea trupei - "Cowboys from Hell", "I'm Broken", "Cemetary Gates" sau "Walk" - ci una de pe albumul meu preferat, "The Great Southern Trendkill" (1996). "Floods" mi-a rămas în minte de la prima ascultare atât prin versul melodios ce constituie un fel de refren cât şi prin structura uşor atipică, cu pasajele de clean bluesy şi sunetul metalic al corzilor de chitară îmbinat cu riff-urile tip apogiatură care au făcut Pantera cunoscută odată cu "Cowboys from Hell". Ideea potopului se suprapune peste o descriere a relelor pe care acesta le acoperă, imagine potenţată de tonul plângăcios al unor pasaje vocale sau de momentul care întrerupe succesiunea temă-(pseudo)refren prin repetarea obsesivă a unei note foarte distorsionate. Într-un fel, "Floods" poate fi privit ca o variantă mai pesimistă şi mai întunecată a lui "Black Hole Sun", cântecul celor de la Soundgarden, mai ales că o anumită tentă de sunet tipic "Seattle" se simte şi în voce. Trebuie notat de asemenea că avem aici evidenţiate calităţile muzicale ale tuturor membrilor: Anselmo îşi demonstrează versatilitatea trecând de la stilul de bluesman chinuit la pasaje plângăcioase dar şi la cântatul în forţă, metal, iar toba face dovadă acelei calităţi tipice pentru Pantera, anume o foarte bună integrare în ansamblul pe care îl completează organic. Solo-ul de chitară este socotit de multă lume cel mai bun al lui Dimebag, dar, cum lămureşte chiar el, acest lucru se datorează şi excelentei părţi de bas, bazică dar cu o contribuţie evidentă la armonie şi nu doar ca o chitară ritmică, şi chiar cu completări ale părţii solistice. 

Deşi în perioada respectivă ceilalţi membri erau deja în relaţii extrem de reci cu Phil Anselmo - care a înregistrat părţile vocale în alt studio, departe de colegii săi - avem aici o mostră a uneia dintre cele mai bune formule ale istoriei metal:

Phil Anselmo - voce

Dimebag Darrell - chitară, backing vocals

Rex Brown - bas, backing vocals

Vinnie Paul - tobe

În amintirea lui Darrell Abbott. Dumnezeu să-l ierte!