Un cântec pe săptămână - Black Sabbath (Earth), "The Rebel"

Suntem în anul 1969 şi un tânăr grup din Aston, Birmingham, locul de baştină al celebrei echipe de fotbal Aston Villa, deschide ochii într-o lume al cărei mers o duce spre sfârşitul perioadei hippie şi începutul unui rock mai dur, lipsit de iluzii, sălbatic. Totuşi, puncte comune cu trecutul există şi unul dintre ele este fără îndoială influenţa blues. Tony Iommi (chitară), Geezer Butler (bas), Bill Ward (tobe) şi aiuritul solist vocal John "Ozzy" Osbourne sunt pe cale să-şi schimbe numele din Earth în Black Sabbath. Între timp însă, managerul lor, un oarecare Jim Simpson, insistă ca băieţii să înregistreze ceva. Nu piese proprii, ci compoziţiile lui Norman Haines, solist vocal şi claviaturist trecut prin grupul cu viaţă scurtă Locomotive. Aşa ia naştere primul material realizat vreodată de cei patru într-un studio, ieşit la iveală mult mai târziu. Dacă despre "Thomas James", o instrumentală asociată adesea cu acest prim demo pierdut, unii spun că nu e înregistrată de trupă, în ciuda riff-ului care trimite direct la piesa "Black Sabbath", în privinţa lui "The Rebel" nu există nicio îndoială: e componenţa clasică a grupului, plus sus-numitul Norman Haines la clape, plus câteva armonii vocale în falset. Nu sună deloc a ceea ce a făcut Black Sabbath mai târziu, spun unii - şi totuşi, solistica lui Iommi, vocea lui Ozzy, surprinzător de curată dar cu aceeaşi pronunţie defectuoasă care l-a făcut celebru şi secţia ritmică poartă deja amprenta care se va auzi ani de-a rândul începând cu 1970. Altfel, un moment inedit şi plăcut dintr-o preistorie muzicală dezgropată după ani de uitare.