Tuesday, September 2, 2008

Cenzură şi crimă în România de azi

Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Luptător anticomunist, trecut prin 21 de ani de închisoare politică, ajuns la un moment dat în iadul reeducării de la Piteşti, eliberat în 1964, în momentul amnistiei generale, acuzator public al celor care demolau biserici şi condamnat din nou în 1979. Eliberat la presiunile lumii libere şi exilat în 1985. Ioan Ianolide. Condamnat la închisoare de comunişti pentru viziunea sa creştină, petrece 21 de ani în detenţie. După eliberare, scrie pe ascuns „Întoarcerea la Hristos”, despre calvarul şi viaţa duhovnicească din temniţele comuniste, carte care apare în 2006, la 20 de ani de la moartea autorului. Părintele Arsenie Boca. Unul dintre marii duhovnici ai secolului XX, întemniţat de comunişti şi prigonit şi după eliberare, pînă la sfârşitul vieţii pământeşti, în 1989. Valeriu Gafencu, supranumit „sfântul închisorilor”, lumină a colegilor de detenţie prin trăirea autentic creştină, mort în închisoarea comunistă de la Târgu Ocna după ce-şi donase doza de streptomicină adusă de un prieten, pentru a-l salva pe pastorul Richard Wurmbrandt. Ieroschimonahul Daniil, fostul ziarist Sandu Tudor, condei temut al presei interbelice, călugărit şi devenit un mare trăitor al Ortodoxiei, ucis în bătaie de comunişti în temniţa de la Aiud, după ce purtase timp de 4 ani lanţuri la picioare. Părintele Arsenie Papacioc. Mare slujitor al lui Hristos, arestat şi deţinut timp de 6 ani în temniţele comuniste, astăzi, la 94 de ani, duhovnic căutat de credincioşii din toată ţara şi socotit stâlp al Ortodoxiei prin trăire şi învăţătură. Martiriul acestora nu s-a sfârşit, ci continuă în România anului 2008. Expoziţia itinerantă „Destine de martiri”, realizată de doamna profesor doctor Emilia Corbu, istoric la Muzeul Judeţean Ialomiţa, în colaborare cu Asociaţia „Rost” şi cu CNSAS a fost supusă cenzurii la Iaşi. Pentru că oricare ar fi pretextele formulate oficial într-o clasică limbă de lemn, despre cenzură este vorba. În România anului 2008. La sesizarea şefului Arhivelor Naţionale, Dorin Dobrincu şi a directorului executiv al Institutului Naţional pentru studierea Holocaustului din România, Alexandru Florian, CNSAS, în frunte cu preşedintele colegiului, Ladislau Csendes, şi-a retras contribuţia la această expoziţie. În ce consta respectiva contribuţie? În documente privind condamnarea, detenţia şi urmărirea de către Securitate a martirilor amintiţi mai sus, care, alături de fotografii, manuscrise, publicaţii şi corespondenţă, alcătuiau portretul unei epoci şi istoria unei mărturisiri. De ce s-a oprit totul? Pentru că, potrivit detractorilor, „aceste persoane nu au intrat democrate în închisoare şi nici nu au ieşit democrate”, şi pentru că, „se face imagine unor persoane care au activat în extrema dreaptă românească”. Trecând peste falsul afirmaţiei – Sandu Tudor a fost ziarist de stânga, iar dintre cei şase doar părintele Arsenie Papacioc a făcut parte din Mişcarea Legionară, înainte de a intra în monahism pentru a face doar „politica lui Hristos” – trebuie observat limbajul inchizitor, de tipul „Ministerului Adevărului” orwellian, cu care preşedintele Asociaţiei Rost, Claudiu Târziu, a comparat intervenţia brutală a pseudo-reprezentanţilor democraţiei. Unor oameni care au suferit demn în închisorile comuniste, unde au mărturisit credinţa creştină, li se refuză spaţiul public în numele aceloraşi lozinci propagandistice pentru care au fost arestaţi. Iar României i se refuză dreptul la propriul trecut, la memoria istorică, la pomenirea martirilor. Asta în timp ce în Rusia 1700 de morţi în temniţele comuniste au fost canonizaţi de Biserica Ortodoxă, iar Biserica Romano-Catolică a făcut acelaşi lucru cu cei căzuţi în lupta cu trupele comuniste în Spania.
Cei pe care i-am amintit mai sus au nume. Nume care i-a fost refuzat pruncului nenăscut al fetiţei din Piatra Neamţ, ucis la Londra, cu acordul şi îndrumarea Theodorei Bertzi, secretar de stat în Ministerul Muncii, cu o experienţă vastă în... protecţia copilului. Nume care le-a fost refuzat şi celor 18 milioane de nenăscuţi pe care România i-a ucis de la Revoluţie încoace. Campania mediatică în care s-a clamat dreptul la crimă, luându-se în râs vocile izolate ale unor Vasile Astărăstoaie, preşedintele Colegiului Medicilor din România sau Rodica Culcer, are ca prim rezultat o nouă abominaţie: propunerea legislativă care susţine dreptul de a avorta şi când fătul are 20 de săptămîni.
Ce legătură au între ele cele două cazuri? Reprezintă un arc peste timp, în care României îi sunt anihilate trecutul şi viitorul, pentru a o lăsa captivă într-un imediat fără memorie şi fără responsabilitate, o închisoare ce seamănă din ce în ce mai mult cu o grădină zoologică. Cine se ridică în numele celor lipsiţi de apărare, morţi şi nenăscuţi? De vom tăcea mai departe, pietrele vor striga. Şi de vom rămâne nepăsători, ne vor striga sentinţa. Tu ce ai de spus?

14 comments:

Donkeypapuas said...
This comment has been removed by the author.
Anonymous said...

Sa inteleg ca a facut si Ceausescu ceva pt. care il apreciezi..."Decretzeii". Atat deocamdata, dar ma intorc!

Fratello Metallo

Paul Slayer Grigoriu said...

Nu il apreciez pentru nimic pe Ceausescu. Valoarea unei fapte e data de motivatia ei, iar ce a facut el nu a facut din respectul crestinesc fata de viata si de persoana.

Anonymous said...

Da..dar finalitatea conteaza. Si cruciadele au fost facute asa cum s/au facut .."sub semnul crucii" iar ceea ce a urmat...nu mai comentez. E, la Ceasca a fost invers.Daca stau bine sa ma gandesc Ceausescu incuraja procreerea si combatea mijloacele contraceptive. Ca nu a facut/o din motive crestinesti...nu toti sunt perfecti!! Sa inteleg ca acu' cand avem "liberul arbitru", un dat de la Dumnezeu, e mai crestineste sa avem posibilitatea alegerii avortului??( in cazul acesta ).Iar aia cu Bertzi, parerea mea este ca s/a sacrificat un posibil copil ca sa traiasca altul. Nu vreau sa redeschidem semipolemica pe care am avut/o la mare!!! Parerile noastre sunt diametral opuse. Probabil ca ar fi trebuit intrebat si avortonul, daca tot este considerat fiinta. ( Ideea ii apartine lui Rosseau )

Fratello Metallo

Donkeypapuas said...
This comment has been removed by the author.
Anonymous said...

In legatura cu prima parte, nu comentez - e dreptul tau cum iti alegi idolii. In ceea ce priveste finalul, ataci dreptul unei femei de a dispune cum doreste de corpul ei. Nu, embrionul sau fatul nu-i fiinta umana pana nu se naste; pana cand nu respira de unul singur, pana nu se hraneste de unul singur, pana nu isi ocupa propriul loc in spatiu este, cel mult, un parazit.

Sa refuzi dreptul unei femei de a avea un copil atunci cand si-l doreste, sa-i impui sa pastreze consecinta unui viol, sa-i impui sa devina parinte cand ea insasi este inca un copil - acestea mi se par mai crima decat toate cele 18 milioane de avortoni de care vorbesti.

Ca un om alege sa aiba drept etica de viata ceea ce spui tu, este dreptul lui. Sa o impui prin lege se traduce prin incalcarea libertatilor unor oameni care se ghideaza dupa alte norme morale sau religioase. Si atunci de ce n-am ajunge la concluzia ca totalitarismul islamic este de fapt un lucru pozitiv?

Singura conjunctura in care avortul intre 12 si 20 de saptamani ar trebui interzis este cea in care s-ar pastra aceeasi procedura medicala, ceea ce este periculos. Din fericire, interventii alternative dupa 12 saptamani exista si nu pun in pericol viata femeii. Desi e mai bine (si mai ieftin) sa previi o sarcina nedorita decat s-o intrerupi, vreau sa am optiunea aceasta.

Paul Slayer Grigoriu said...

@Anonymous: Nu sunt de parere ca finalitatea conteaza. Scopul nu scuza mijloacele, nici intentiile negative. Cat despre afirmatia ca un copil a fost sacrificat ca sa supravietuiasca altul, nu este cu nimic justificata. Nasterea respectivului prunc nu ar fi periclitat viata mamei mai mult decat avortul, argumentul dat de "specialisti" a fost ca ar fi distrus-o psihic. De parca avortand, si-a asigurat tihna si linistea din punctul asta de vedere... Dupa cum spune Rodica Culcer - o ziarista cu "vederi largi", nu reprezentantul Bisericii - "deşi este extrem de greu să treci peste faptul că pruncul din pântecele fetiţei de 11 ani este rezultatul unui viol şi al unui incest, poţi să te întrebi totuşi ce vină are pruncul şi ce rezolvă uciderea lui." Din perspectiva invataturii lui Hristos, lucrurile sunt clare, avortul e crima.

@Mad: In prima parte a postului nu era vorba despre idoli, ci despre faptul ca in Romania anului 2008 exista cenzura ideologica. Dusmania ta fata de cuvinte ca "preot" sau "crestinism" te-a facut sa nu vezi acest aspect si sa te legi de altceva. Neg dreptul femeii sau al oricarui om de a dispune de corpul si sufletul ALTCUIVA. "Embrionul sau fatul nu e fiinta", spui tu. Nu doar morala, ci mai nou si stiinta spun altceva. Dar, fireste, ce sunt morala si stiinta in fata egoismului omenesc si a tendintei noastre de a ne considera confortul (material si psihic) mai presus de orice? Vorbesti despre "alte norme morale si religioase". Foarte bine: exista oameni care socotesc ca e bine sa ucizi daca-ti face placere. Unde se opreste "libertatea"? Ce facem, il ingradim pe respectivul?! La 20 de saptamani fatul da din manute si din picioruse in burta mamei si orice medic care a asistat la o asemenea cezariana va va spune ca el mai respira ceva vreme după ce este scos din uter. Dar e parazit, nu-i asa, si putem sa-l aruncam fara probleme de constiinta la gunoi... Iresponsabilitatea fata de altii se impleteste strans cu iubirea netarmurita de sine. Cei care fac aceste lucruri sunt oameni napastuiti, care trebuie indrumati si ajutati. Cei care le fac reclama sunt orbi care au pretentia sa-i conduca pe altii. Sa nu fie!

Anonymous said...

Esti sigur ca acel copil s/ar fi nascut la termen??? Esti sigur ca s/ar fi nascut viu??? Specialistii faceau niste predictii a situatiei copilului de 11 ani la momentul 5 luni... Care ar fi fost comentariul tau daca se nastea mort sau daca mureau amandoi la nastere? Si daca se intampla asa iar specialistii ar fi zis ca trebuia facut avort la un moment dat?? Caci asa sunt medicii in Romania. Niciunul nu/si asuma responsabilitati..cand e groasa..

Anonymous said...

Fratello Metallo

Anonymous said...

Ca sa inveselim siuatia eu spun ca: Un tzigan mai putin!

Cat despre cei ucisi si torturati in inchisori, valoarea lor v-a fi cu adevarat apreciata in momentul cand generatia care i-au martirizat si copii acestora vor disparea, adica in 50+ ani.

Cheerz,

L.

Paul Slayer Grigoriu said...

@ Anonymous: cum nu suntem siguri de soarta viitoare a niciunui copil, fie el in pantece sau nou-nascut, ar trebui sa-i omoram pe toti?

Anonymous said...

Ca femeie, dar si ca medic, nu cred ca avortul se justifica in nici o situatie si punct! Paul are perfecta dreptate; nu judecam, dar Dumnezeu sa aiba mila de sufletele celor care comit sau se implica in vreun fel in aceasta crima. De la mama, medic si pana la indiferenta sau fuga de implicare a societatii, adica a noastra a tuturor. Este inuman ca in secolul asta sa se intample asemenea "accidente" si, mai mult, oamenii sa se dezumanizeze complet si sa "scape" de un prunc, asa cum spuneai, Paul, ca de un parazit.

Irina

Virgil Ioan Popa said...

Excelent spus Paul!

Anonymous said...

as propune femeilor care avorteaza sa ia fetusul pe care l-au avortat sa-l puna in rama la ele in camera si cand vine cineva sa led zica:"uite am facut o fapta buna am omorit o chestie care nu era om pentruca nu respira"