Dacă aveaţi vreo îndoială...

Dacă aveaţi vreo îndoială în privinţa rolului activ pe care Ion Iliescu îl joacă în USL şi în actuala luptă politică, este suficient să vă uitaţi la prezenţa lui mediatică din ultimele zile. După ce a fost unul dintre primii care au votat duminică - deşi, Dumnezeu să mă ierte dacă greşesc, nu cred că se grăbea să ajungă la Sfânta Liturghie - acum este unul dintre cei mai vizibili luptători în favoarea validării referendumului eşuat. Într-un interviu acordat RFI şi-a expus tranşant punctul de vedere, încercând să pună presiune pe Curtea Constituţională. Acum declară că se pregăteşte să trimită o scrisoare deschisă aceleiaşi Curţi, în care să-şi expună punctul de vedere privind numărul real al cetăţenilor României. Scopul este acelaşi, validarea referendumului eşuat. În cazul în care cineva îşi făcea iluzii privind trecerea "bătrânului bolşevic" pe linie moartă, acum poate să vadă singur cum stau lucrurile.

Prodromiţa

Astăzi în calendarul ortodox al Bisericii noastre este amintită Cinstirea Sfintei Icoane Prodromiţa din Muntele Athos. Pare o menţiune printre atâtea altele, însă icoana aceasta este o mare mângâiere şi un mare ajutor pentru românii atât de încercaţi. Prodromiţa este o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, aflată la Schitul românesc Prodromu – de unde îi vine şi numele – din Sfântul Munte. Acest schit a fost ctitorit în secolul al XIX-lea de doi călugări români, Nifon şi Nectarie. În biserică era nevoie de o „icoană împărătească” a Maicii Domnului, adică una dintre icoanele mari care stau în dreapta şi în stânga altarului. Pentru pictarea acesteia, cei doi părinţi au tocmit în 1863 un pictor din Iaşi, pe numele său Iordache Nicolau, deşi grecii le spuneau că sunt şi la ei destui iconari iscusiţi. Unii chiar râdeau de călugării români, care au rămas însă neclintiţi în hotărârea lor. După canoanele vechi – pe care astăzi prea puţini pictori, mai ales de la oraşe, le mai respectă – Iordache Nicolau ţinea post şi se apuca de lucru pe nemâncate, iar când i se făcea prea foame, se oprea şi relua a doua zi. Toate au mers bine până când lucrul a ajuns la chipurile Maicii Domnului şi al Pruncului Iisus. Aici pictorul nu a mai putut continua să lucreze. Nu reuşea deloc să zugrăvească feţele şi la un moment dat a vrut chiar să strice icoana şi să o refacă, prilej pentru greci de a lua din nou în batjocură ambiţia românilor de a aduce un pictor din ţară. Dar ctitorii schitului au acoperit icoana şi s-au rugat. Iar a doua zi s-a arătat minunea: acolo unde nu era nimic au apărut chipurile frumos pictate. De atunci această icoană a dobândit şi numele de „nefăcută de mână omenească”. Şi până astăzi ea este la loc de cinste, într-un mic paraclis din schitul care între timp este suficient de mare pentru a putea fi socotit mănăstire. Această icoană este pomenită astăzi în calendarul nostru, iar existenţa ei este o mărturie a puterii făcătoare de minuni a lui Dumnezeu şi a grijii pe care o are Maica Domnului faţă de români. Fie să ne întoarcem feţele spre chipul nefăcut de mână şi pe modelul lui ceresc, în aceste vremuri când lumea toată şi ţara noastră trec prin grele încercări. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!

Victoria

Azi serbăm iar victoria Şi îndoiala se ascunde în gând Azi serbăm iar victoria Moralul e un struţ cu capul în pământ Te întrebi dacă vezi vreo schimbare Te întrebi dacă vezi vreo schimbare Te întrebi dacă vezi vreo schimbare La oamenii din jur Azi serbăm iar victoria Hingherii dorm şi câinii latră-n mahala Azi serbăm iar victoria Cu oborocul car lumină şi pe strada mea Te întrebi dacă vezi vreo schimbare Te întrebi dacă vezi vreo schimbare Te întrebi dacă vezi vreo schimbare La oamenii din jur Zic vouă, celor fără de prihană Zic vouă, păcătoşi cu chip smerit Zic vouă, luptătorilor cu pieptul rană Şi ţie, politruc nenorocit Zic vouă, care-aveţi încă puterea De-a scoate răul care zace-n voi Voi, care vă agonisiţi averea Ca vagabonzii scormonind gunoi Azi serbăm iar victoria Şi îndoiala se ascunde în gând Azi serbăm iar victoria Moralul e un struţ cu capul în pământ Te întrebi dacă vezi vreo schimbare Te întrebi dacă vezi vreo schimbare Te întrebi dacă vezi vreo schimbare La oamenii din jur http://www.youtube.com/watch?v=iBFIuXZ1OBE&feature=related

Scurt şi la obiect despre starea politicii

Aici: http://c-tarziu.blogspot.ro/2012/07/pe-cind-va-fi-detinut-politic-si-micul.html

Despre şanse şi alegeri - locale!

Când intru într-o încăpere cu oameni, fie sală de conferinţe, fie magazin, fie sală de curs, fie holul blocului, spun „bună ziua”. Unii îmi răspund, unii nu. Mi-aş dori o lume în care toţi să salute. „N-ai şanse”, mi se spune. Dar eu îmi văd mai departe de ce am învăţat. Când trec pe lângă o biserică, mă închin. Mi-aş dori ca toată lumea să-şi aducă aminte de Dumnezeu măcar câteva secunde pe zi, când vede un lăcaş de cult. „N-ai şanse”, aud din nou. La magazin sau la casa de bilete, spun „vă rog” şi „mulţumesc”, chiar dacă vânzătoarea se uită la mine cu privire de hienă care pare să-mi reproşeze efortul la care o supun. Dacă dau peste cineva pe stradă sau în autobuz – ceea ce mi se întâmplă des, căci sunt o culme a neîndemânării – îmi cer scuze. Alţii care dau peste mine se uită urât, eventual mă şi înjură că le-am stat în cale. Dar sunt şi unii care, în virtutea unui bun obicei învăţat acasă, îşi cer la rândul lor scuze. Sunt multe lucruri pe care le fac nu pentru că aş fi cine ştie ce om bun sau virtuos, ci dintr-un minim bun simţ, exterior, dacă vreţi, dar care mă ajută cumva să trăiesc fără să mă sufoc. Sunt primele lucruri pe care le-am învăţat de la mama şi tata, de la bunici, de la şcoală. Să nu-i spun unei femei sau unei fete „fă”, să nu arunc hârtii pe jos, să nu mă scarpin în public în părţile intime. Dacă toată lumea ar face la fel, nu sunt sigur că am trăi într-o lume mai bună, dar cu siguranţă ar fi mai multe premise să întemeiem una. Să pornim de aici la lucrurile mai importante: a nu te amesteca în vorbă când te depăşeşte subiectul, a-l asculta respectuos şi pe celălalt, a nu-l împroşca pe aproapele tău cu flegme doar pentru că nu-ţi împărtăşeşte părerea, a vedea în cel de lângă tine omul înainte de interesele ascunse şi defectele pe care i le cunoşti sau doar i le bănuieşti. Toate astea se creează pas cu pas, sau, cine ştie, dintr-o dată, după cum ne scoate Dumnezeu în cale moduri de a fi mai buni. Aş vrea ca lumea să înţeleagă aceste lucruri, aş vrea să le înţeleg şi eu şi să mă judec aspru atunci când le mai uit, când îmi mai scapă vreo înjurătură de faţă cu un copil sau când, grăbit, ies din magazin fără să mai spun „mulţumesc”. „N-ai şanse”, mi se repetă la nesfârşit. Şi totuşi mă încăpăţânez să merg pe calea mea. Şi văd că, dincolo de mârlănia generalizată, peste tot sunt oameni care se comportă civilizat. Poate nu tot timpul. Poate clipa de politeţe e o oază într-o viaţă de nepăsare şi mitocănie. Dar în şansa acestei oaze cred azi. Şi în numele ei merge la vot şi îl aleg pe Nicuşor Dan. „N-are şanse”, îmi râd unii în nas. Mă scuzaţi, eu cred cu încăpăţânare că are. Bună ziua!

Steriletul e avortiv

Astăzi vreau să vă spun ceva despre propria voastră hotărâre. Când vrei să iei o decizie importantă, este esenţial că cunoşti toate consecinţele şi implicaţiile. Nu insist asupra ideii contracepţiei, pentru că poziţia creştină în legătură cu acest lucru vă este cunoscută. De multe ori mersul lumii, educaţia, confortul, informaţiile care ni se transmit ne îndeamnă să trăim într-un fel care intră în contradicţie cu ce ne spune tradiţia. Alegerea e a fiecăruia dintre noi, însă de multe ori nu este deloc uşoară. Şi, desigur, doriţi să ştiţi exact ce presupune alegerea pe care o veţi face. De aceea trebuie bine ştiut: steriletul nu este un instrument care previne pur şi simplu sarcina, ci şi un avortiv. Prin acţiunea sa el provoacă avortul spontan. De aceea, multe femei au făcut avorturi fără să o ştie. După cum am spus, alegerea este a fiecăruia şi fiecare dintre noi avem de dat socoteală în faţa conştiinţei şi a lui Dumnezeu. Însă, pe lângă propaganda pentru „protecţie”, vedem că suntem şi dezinformaţi. Culmea, de cele mai multe ori este vorba despre minciuni prin omisiune. Ştiu acest lucru pentru că, întrebând un specialist care promovează contracepţia cum acţionează steriletul, acesta mi-a explicat fără niciun înconjur acţiunea sa avortivă, expulzarea ovulului DEJA FECUNDAT. Nu intru în detalii, însă dacă aveţi nevoie de argumente bazate pe studii, ele există. De pildă la acest link: http://www.adevaruldespreavort.ro/ce-spune-stiinta-medicina/70-pilula-contraceptiva-este-abortiva-avortiva-contraceptive-pill-works-as-an-abortifacient.
Tot aici aflaţi şi despre efectul avortiv al multor anticoncepţionale (cele cu progesteron). Iar în privinţa pilulei de a doua zi, lucrurile ar trebui să fie destul de clare pentru oricine gândeşte logic.
Din punct de vedere creştin (şi nu numai!), avortul este o crimă. Argumente în favoarea acestei afirmaţii există – nenumărate. Un click pe orice motor de căutare vă poate pune la dispoziţie zeci de argumente, nu puţine dintre ele formulate de reputaţi oameni de ştiinţă. Alegerea, repet, este a fiecăruia dintre noi. Am vrut însă doar să vă informez asupra unui lucru îndeobşte mai puţin cunoscut. Căci există fel şi fel de păcate. Poate vă veţi gândi de două ori înainte de a risca să ucideţi un prunc. Poate.

Nicuşor Dan devine vizibil sau Defetism in linie dreapta

Nici nu şi-a anunţat bine candidatura şi Nicuşor Dan a început să devină vizibil – unii văd în el alternativa, alţii îl simt ca pe un ghimpe în coaste. Primii nu pot decât să se bucure de enervarea celor din urmă. Săptămâna trecută am auzit de două ori, în două contexte diferite, ambele favorabile, numele lui Nicuşor Dan. Un venerabil profesor de engleză, trecut de şaptezeci de ani, mi-a spus că îl susţine, însă nu crede că e suficient de cunoscut. „L-aş vota şi mâine, cu ambele mâini”, a adăugat. Apoi, într-un grup de tineri, mulţi sub treizeci de ani, cineva strângea din proprie iniţiativă semnături pentru candidatul independent. În acelaşi timp, în „Dilema veche”, domnul Andrei Pleşu scrie că Nicuşor Dan este „cel mai plauzibil” dintre toţi candidaţii. (http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/ce-fel-primar-vrem)
În schimb, actualul primar îl ocoleşte cu grijă. Desigur, o confruntare i-ar fi dificilă, pentru că Nicuşor Dan nu se bagă în divagaţii retorice, ci vine cu date concrete, cu cifre şi fapte, cum îi stă bine unui matematician. Şi, în faţa cifrelor, domnului Oprescu i-ar fi tare greu să nege sau să justifice dezastrul propriului mandat (nu că cele anterioare ar fi fost mai acătării).
Între timp însă, Nicuşor Dan pare să-i zgândăre şi pe cei care se autointitulează conservatori români, Vajnicii combatanţi de pe site-ul În Linie Dreaptă (http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/nedormitul-nicusor-dan-alegeti/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+InLinieDreapta+%28%C3%8En+Linie+Dreapt%C4%83%29)preiau un articol de pe alt blog încare ni se explică pe scurt că nu are niciun rost să ne agităm cu Nicuşor Dan: e simpatic băiatul, dar „n-are consiliu, n-are nimic”, iar Bucureştiul are boli care nu se vindecă în patru ani. Şi, în plus, dacă îl votăm pe el îi dăm un mandat pe tavă lui Oprescu. Cu alte cuvinte, capitala e treabă grea, nu-i pentru fitecine. Iar dacă avem un candidat care chiar vrea să schimbe ceva – cât poate şi el, măcar nişte demolări ilegale, acolo – n-are rost să ne pierdem timpul cu el. Să-i votăm tot pe oamenii „cu experienţă”, că ăştia ştiu cu ce se mănâncă administraţia Bucureştiului, chit că de ani de zile nu fac decât să jefuiască. De ce să votăm schimbarea, când ea nu e reprezentată de unul care să aibă şi mijloace – a se citi pile, relaţii, şmecherii, cumetrii. Pe cine recomandă autorul articolului? Staţi, oameni buni, aveţi răbdare, conducerea nu s-a decis încă. Mai aşteptaţi o ţâră şi vom vedea argumente „conservatoare” în favoarea unui om „pragmatic”. Că o fi Prigoană, că o fi Ţiriac, poate chiar doamna Udrea, rămâne de văzut. Unul care vrea schimbarea? Visător, domnule, dă-l încolo!
E interesant acest defetism pseudo-conservator, mai ales din partea unora care insistă atât de mult pe latura pragmatică. E interesant pentru că tocmai acesta e unul dintre punctele forte ale lui Nicuşor Dan. Încă de la prima apariţie, candidatul independent nu a vorbit despre romantismul plimbărilor în Cişmigiu sau despre viziunea lui Minulescu asupra capitalei, ci a venit cu date şi cifre. Insuficient, se pare. Lăsând gluma la o parte, cred că atacurile sau ironiile din toate direcţiile se cer ignorate în faţa urnelor, fie că vin dinspre amicii domnului Oprescu, fie că apar pe site-urile lăudătorilor lui MRU. Şi mai cred că e bine că Nicuşor Dan a început să-i deranjeze pe toţi aceştia. E un semn că începe să conteze. Este o încurajare pentru cei care-l susţin şi care se află la începutul unui drum anevoios. Cât despre „conservatorii” noştri, par fie naivi, fie rău intenţionaţi. Aş vrea să cred în prima variantă. Aş vrea, dar îmi vine cam greu.

RECTIFICARE
Cei de pe site-ul "În linie dreaptă" nu sunt autorii articolului sus-menţionat, pe care l-au preluat din altă parte. Tot ei preiau şi un altul (http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/laurentiu-mihu-prigoana-la-primarie-tratat-despre-toate-ratarile-pdl/) în care cel criticat este Silviu Prigoană. Rămâne întrebarea: care este legătura între conservatorism şi critica defetistă la adresa lui Nicuşor Dan?