Wednesday, November 28, 2012
Saturday, November 10, 2012
Poezia
Nu pentru-o lopată
de rumenă pâine,
Nu pentru pătule,
nu pentru pogoane,
Ci pentru văzduhul
tău liber de mâine,
Ridică-te,
Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele
neamului tău curs prin şanţuri,
Pentru cântecul tău
ţintuit în piroane,
Pentru lacrima
soarelui tău pus în lanţuri,
Ridică-te,
Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mânia
scrâşnită-n măsele,
Ci ca să aduni
chiuind pe tăpşane
O claie de cer şi-o
căciulă de stele,
Ridică-te,
Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să bei
libertatea din ciuturi
Şi-n ea să
te-afunzi ca un cer în bulboane
Şi zarzării ei
peste tine să-i scuturi,
Ridică-te,
Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să-ţi pui
tot sărutul fierbinte
Pe praguri, pe
prispe, pe uşi, pe icoane,
Pe toate ce
slobode-ţi ies înainte,
Ridică-te,
Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te,
Gheorghe, pe lanţuri şi funii,
Ridică-te, Ioane,
pe sfinte ciolane,
Şi sus, spre lumina
din urmă-a furtunii,
Ridică-te,
Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Subscribe to:
Posts (Atom)