Tuesday, November 15, 2011
România în căutarea unui... Rost (numărul 103)
Sunt probleme care ne preocupă, dar privite dintr-o perspectivă ce face apel la tradiţie. Este viaţa noastră de zi cu zi, însă sprijinită în eternitate. E literatură, e opinie, e analiză. Rost nu se vrea depozitarul adevărului absolut, ci doar un îndemn la căutare. Noul număr ne propune, printre altele, excelentul articol al lui Răzvan Codrescu, România între două paradigme, în care vedem ce deosebire este între monarhia al cărei ultim reprezentant tocmai a ţinut un discurs istoric în Parlament şi republica ce ne sufocă prin conducători nedemni; o critică acidă şi bine documentată a imposturii numite Noua Republică, o pseudo-alternativă aflată sub umbrela puternicilor zilei; fenomenul depresiei, tot mai răspândit în societatea contemporană, privit din perspectiva unui psiholog, a unui teolog, a unui antropolog creştin şi a „omului care aduce cartea”, scriitorul Dan C. Mihăilescu; o privire de specialist asupra celui mai recent film al lui Lars von Trier, Apocalipsa; figura luminoasă a patriarhului Pavle al Serbiei, evocată de scriitorul Dan Ciachir; consideraţii teologice legate de criza autorităţii, dar şi de praznicul Sfinţilor Arhangheli; un medalion al enciclopedistului român Alexandru Ciorănescu şi un superb portret făcut de acesta lui Iorga; şi încă atâtea altele. În acelaşi număr îmi apare şi mie un umil articol (nepublicat pe blog) despre autoritatea cuvântului scris. Repet, nu este vorba despre răspunsuri definitive. Dar cei care văd în România şi doresc pentru ea un rost dincolo de mizeria cotidiană pot găsi în această revistă ecoul unor suflete-pereche. Mi-ar plăcea să ne putem defini cândva ca fiind căutători de Hristos.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
19 comments:
Concis şi frumos! Mulţumim! :-) L-am promovat pe fb :-)
Comediile (cu accent pe e) nu-şi aveau rostul în plin post.
N-am inteles aluzia, dar probabil sunteti prea subtil pentru mine.
eu unul am rezerve fata de dl. ciachir. si nu ca scriitor.
vesnica discutie din romania, ce dezbate in aceasta maniera subiectul, monarhie sau republica, este perfect inutila, devreme ce se pare ca pana si republica este prea putin pentru un popor atat de neevoluat inspre democratie.
o trecere brusca la monarhie ar incurca si mai mult itele, lasandu-i pe politicieni si pe judecatori chiar de capul lor. un rege sau o regina cu greu s-ar putea implica in politica , nefiind alesi.
dar discutiile despre monarhie sunt un fel de teribilism pompos facute probabil dintr-o recunoastere a imposibilitatii restaurarii ei.
pentru a transa democratic, pentru ca eu sunt un democrat absolut, (as supune la vot popular orice disputa- inclusiv administrativa),propun un referendum national pe aceasta tema.
Cu respect
Eu cred ca monarhia ar reprezenta o solutie pentru Romania, macar ca un inceput de reparatie morala. Iar ideea referendumului nu e noua, insa pentru ca acesta sa poata avea loc in conditii optime, ar trebui ca lumea sa fie informata corect in legatura cu monarhia. Dincolo de acestea, cand a fost adus Carol I nu s-a facut referendum si totusi a iesit destul de bine.
Domnu' istoric, ai grijă, domnu', cu istoria! A existat referendum pentru punerea lui Carol pe tron. http://ro.wikipedia.org/wiki/Referendum Doar că era unu şi bun. Nu ca astea ale lui basescu cand ii convine lui.
Mea culpa, multumesc pentru rectificare.
Te cam grabesti cu Mea Culpa draga Paul. In 1866 nu a fost referendum, ci plebiscit. Din ap. 686.000 de voturi doar vreo 500 au votat impotriva. Ca sa vezi si tu cum arata un "referendum" ce " era unu si bun". Noroc ca regele Carol I s-a dovedit a fi la inaltime , altminteri tot ce se poate spune e ca si Basescu ar fi gelos de un asa 'referendum".
Radu Greuceanu
"Noroc ca regele" - alt penibil! La 1866 nu aveam regat, priin urmare nici rege. Aveam domnitor/principe/vodă (las sinonimele la îndemână ca să nu se împiedice greudecapii de vreun cuvânt).
Şi da! Erau doar atâtea voturi împotrivă pentru că pe vremea aceea nu primiseră toţi alogenii împământenirea. Şi nici femeile (fie blonde gen Elena, fie brunete gen... Elena) n-aveau voie. Iar dacă ar fi apărut în vremea aceea vreo Pora... reintroduceau valahii pedeapsa cu moartea. Cu dedicaţie.
Este ultimul comentariu de acest gen pe care vi-l public. Daca simtiti nevoia sa jigniti si sa insultati, sunteti liber sa o faceti la dumneavoastra acasa sau la cine va permite. Mie puteti sa-mi spuneti orice, nu si celorlalti care isi exprima civilizat opinia aici. Ei sunt oaspetii mei, cum v-am socotit si pe dumneavoastra. Daca insa ati invatat sa intrati incaltat si cu bocancii plini de noroi, ma voi vedea nevoit sa va arat usa.
Avand un Paul, un Claudiu, un Ion Bostafeanu, un Radu Greuceanu şi vreo doi anonimi sa incercam sa aflam cine este Elena blonda, cine-i Elena bruneta, cine-i penibilul si cine-s greudecapii. Dar mai ales sub ce pseudo se ascunde Pora, minunata comentareasa!
Evident ca nu aveam regat la 1866, dar considerand faptul ca domnitor a fost timp de 15 ani si rege vreme de 33 de ani, am crezut de cuviinta sa ma refer la Regele Carol I si domnia sa in ansamblu.
Radu Greuceanu
Da cine mai e si Pora asta?
LR
Nu stiu, una dintre obsesiile unui anonim.
Pavele, frate, uite de asta n-o să câştigi la "Vreau să fiu milionar". Sâ nu ştii dumneata nimic de această cometă a presei româneşti, acest far călăuzitor !? La Andreea Pora mă refer. Mă dezamăgeşti. :-)
daca persoana care s-a semnat la comentariul 15 cu "Alexander" si a pus link catre blogul meu este cine banuiesc eu a fi, atunci....nasol ;)
Alexander, intre timp acelasi a incercat sa posteze si sub numele Fratello Metallo si... Paul Slayer Grigoriu. Oamenii n-au alta distractie, trebuie si ei sa traiasca.
Va dati seama ce "conservatorism" "fara ideologie" vor construi asemenea indivizi!!!
Radu Greuceanu
@ Anonim (nepublicat): aplecarea catre pamflet poate fi, pana la un punct, laudabila. Dar nu atunci cand e imbinata cu un curaj atat de mic incat ii e teama si de... o semnatura.
Post a Comment