Aceeaşi veche temă agită,
din nou, apele în opinia publică românească: aşa-numita identitate de gen.
Ideea că de fapt un om nu este ce l-a făcut Dumnezeu – sau natura, dacă
preferaţi - , ergo bărbat sau femeie, ci că avem de-a face de fapt cu un concept
social sau cultural mi se pare o culme a imbecilităţii relativismului pe care
nu simt nevoia să o discut. Dacă nu ar avea consecinţe tragice asupra multor
oameni şi a unui număr înspăimântător de copii – vezi cazurile reflectate de
câţiva ani pe larg în presa internaţională despre copiii englezi încurajaţi
să-şi facă operaţii de schimbare de sex chiar şi la 12 ani şi despre medicii
ameninţaţi cu pierderea dreptului de a profesa dacă doar le sugerează să
se mai gândească – poziţia ar fi amuzantă, mai ales în contextul în care
adepţii ei sunt adesea şi susţinătorii ecologismului inept şi idolatru tip
Greta Thunberg: adică natura e mai mare şi mai importantă decât omul, pe de o
parte, dar omul se opune naturii, aduce schimbări ordinii încetăţenite de milioane
de ani care ne învaţă – discriminatoriu, nu-i aşa?! – că dacă ai, scuzaţi
expresia, penis şi testicule eşti bărbat, în timp ce vaginul şi ovarele aparţin
femeilor.
Dar, până la urmă, fiecare este
liber să îşi exprime opiniile după cum socoteşte de cuviinţă şi după cum îl
ajută inteligenţa, cultura, moravurile şi, last but definitely not least, bunul
simţ. Sau nu? Pentru că, vedeţi voi, unele opinii sunt corecte, altele nu, iar
exprimarea acestora din urmă îţi atrage oprobriul celor „bien-pensants” şi
eventual excluderea din sfera publică în care activezi. Dar nu mă voi lansa
acum în discuţii despre corectitudinea politică şi asemănările cu poliţia
gândirii din romanul „1984” al lui Orwell sau cu „duşmanii poporului”
stigmatizaţi în comunism.
Trist este când port-drapelul acestei gândiri
unice devin diferite platforme care au fost cândva socotite avanposturi ale
libertăţii. Nu mai şochează demult pe nimeni conformismul de la Hollywood, deşi
şi acolo apar voci dizidente, cum ar fi Jonathan Jackson, Clint Eastwood, Mel
Gibson sau, mai recent, Ricky Gervais (care nu sunt nicidecum membri ai
aceleiaşi „secte” ideologice, dar îşi permit să rupă un pic zidul unanimităţii).
Oarecum dezamăgitoare sunt poziţiile monocolore şi cumplit de conformiste ale unora
dintre muzicienii rock. „Rock-ul”, spunea cândva Blackie Lawless, „trebuie să
fie ameninţător, periculos, altfel nu mai este rock.” Cu atât mai neplăcut este
să citeşti declaraţii ale unor muzicieni din branşă decupate parcă din
autobiografia doamnei Obama sau din manualele de bună-purtare ale celor mai
conformiste instituţii şi / sau corporaţii.
Nu vreau să mă fac greşit
înţeles. Nu spun că nu poţi fi rocker – sau rapper, sau punker sau ce mai vreţi
voi – dacă susţii unele dintre idealurile progresiste. Fiecare îşi are
propriile convingeri şi cele pe care unii le socotesc inepte sunt pentru
ceilalţi calea cea bună. Nu poţi să nu zâmbeşti şi să nu te gândeşti că există
niţică ipocrizie – poate chiar naivă şi involuntară – în a cânta „imagine no
possessions” pe un pian de 100 000 de dolari, dar respectivul mare muzician a
crezut sincer în idealurile comuniste, până când... nu a mai crezut – lucru pe
care însă istoriile „mainstream” îl consemnează cu litere de-o şchioapă, pentru
că astăzi mainstream-ul se foloseşte de imaginea unui John Lennon de stânga şi
nu l-ar ajuta prea mult să se trâmbiţeze că fostul Beatle şi-a renegat mai
târziu multe dintre fostele convingeri. Dar este ciudat să vezi niscai rockeri
rebeli stând la coadă ca să-şi exprime adeziunea la învăţăturile oficiale
progresiste, cam cu îşi trimiteau gospodinele frustrate scrisorile de adeziune
la FSN by Ion Iliescu la începutul anilor 1990. Există însă în rock, oameni
care îşi asumă păreri diferite de cele „recomandabile”: Dave Mustaine, Blackie
Lawless, Ted Nugent, Tom Araya, John Dolmayan, Peter Steele sunt doar câteva
nume de oameni care, fără a gândi în termeni identici, se opun viziunii de
stânga dominante. Şi este foarte firesc ca opiniile lor să existe şi să se
ciocnească de ale unor Serj Tankian, Tom Morello, Corey Taylor, Tommy Lee,
Roger Waters şi mulţi alţii. Chiar şi în România există şi Ilie Stepan, nu doar
Tudor Chirilă. Problema apare atunci când unii susţin sus şi tare că doar
părerea lor este îndreptăţită moral. Sau cum ar spune unul dintre cei citaţi de
mine: "Celor dintre voi care cred că au o poziţie morală superioară şi de
aceea orice opinie sau punct de vedere diferite de ale voastre nu sunt valide,
le spun: gândiţi-vă mai bine. E uşor să gândeşti ca voi, iar celebrităţile şi
politicienii au tot interesul să vă susţină, dar în cele din urmă veţi pierde
pentru că sunteţi chiar cei împotriva cărora pretindeţi că luptaţi: adevăraţii
fascişti, adevăraţii bigoţi, ascunşi la lumina zilei în acelaşi partid care a
luptat pentru menţinerea sclaviei, a legilor împotriva negrilor, a interdicţiei
de a vota pentru femei, cei direct responsabili de peste 70 de milioane de
avorturi, dintre care cele mai numeroase făcute de femei de culoare. Voi nu
vreţi libertate de exprimare, nu faceţi faţă libertăţii de exprimare pentru că
sunteţi laşi şi trebuie să vă încolonaţi cu celelalte oi.” (Declaraţia completă
în original, aici:
https://www.blabbermouth.net/news/system-of-a-downs-john-dolmayan-is-in-no-danger-of-losing-his-job-because-of-his-political-views/
).
Ei, şi de aici ajungem şi pe la noi. Şi tot ce
scriu de acum încolo este doar o încercare de a evita confuziile. Din punctul
meu de vedere, RockFM nu a fost niciodată un post de radio pentru rockeri.
Mulţi dintre noi s-au bucurat la început, apoi ne-am lămurit însă repede că
avem de-a face mai degrabă cu o abordare nostalgică, tocmai bună pentru cei
care vor să-şi amintească de tinereţea rebelă. Nicio problemă, RockFM este o
instituţie privată, iar eu sunt primul care susţine dreptul unor asemenea
instituţii de a-şi alege libere publicul-ţintă, conţinutul şi mesajele
transmise. Am regretat când emisiuni mai diverse, cu conţinut nou şi
interesant, ca « Rock pe româneşte » au dispărut, dar, repet,
politica postului este treaba lui şi numai a lui. Din această politică pare să
facă parte de la o vreme şi tendinţa de a se transforma – parţial, prin unele
luări de poziţie – într-o platformă de propagandă progresistă. Sigur, aici am
putea sugera că există o mică înşelăciune – la nivel moral – pentru că totuşi numele
« RockFM » nu te trimite cu gândul nici la campaniile de stânga, nici
la corectitudinea politică, nici la discuţii unilaterale cu mai mici sau mai
mari influenţe marxiste. Dar problema este strict morală şi nu e cazul să o
disecăm prea mult – mai ales că mulţi dintre noi, dintre care cel dintâi sunt
eu, nu facem parte din publicul acestui post. Totuşi mă sperie abordarea
limitată, monocoloră, a unei instituţii media ce se vrea apolitică. Dacă
răsfoim un pic presa românească contemporană, vom constata că măcar o umbră de
diversitate mai există pe aici : chiar şi la « Adevărul »,
altfel vajnic progresist, mai scriu un TRU sau un Cătălin Sturza. La RockFM,
moralita pare în schimb să fi făcut ravagii. Iar ultima dovadă se leagă tocmai
de discuţia cu care am început articolul. Recent, Senatul a votat o lege prin
care se interzic orice discuţii despre aşa-numita identitate de gen în cadrul
şcolar românesc. O măsură de bun-simţ, ar spune unii. Tragedie naţională !
strigă alţii. La matinalul lui Răzvan Exarhu a fost invitată o reprezentantă a
acestora din urmă, doamna profesor universitar Mihaela Miroiu. Împreună cu
realizatorul emisiunii, s-au văitat de ţi se rupea sufletul, acuzând revenirea
României la Evul Mediu, fundamentalismul, etc. Adesea toate acestea subliniate
de argumente zis ştiinţifice – de parcă « -ismele » ar putea fi
socotite ştiinţă într-un alt sistem decât cel unde se preda « socialism
ştiinţific ». OK, în regulă. Toată lumea trebuie să-şi exprime
liber opinia. Mâine, la aceeaşi
emisiune, este invitat domnul academician Ioan-Aurel Pop, pentru a susţine punctul
de vedere contrar. Dacă nu reuşeşte să ajungă, în locul domniei sale va veni
eminentul neurochirurg Leon Dănăilă. Nu ? NO BLOODY WAY ! Pentru că
iubitorii diversităţii nu tolerează decât diversitatea LOR, aşa cum spunea
James Hetfield, întrebat de ce vrea să se mute din Los Angeles. Pentru că în
publicaţiile şi posturile oficiale de radio şi televiziune propagandistice nu
prea apar adversarii. Cum, RockFM nu e instrument de propagandă ? Ei bine,
pe mine era cât pe-aci să mă păcălească ! Eu nu sunt vreun personaj
însemnat în toată povestea sau în general în lumea contemporană. Dar sunt, cred
că mi se îngăduie să pretind acest lucru, rocker. Iată motivul pentru care
vreau să evit orice confuzie. Rockerii sunt de dreapta sau de stânga, atei,
agnostici, creştini de toate confesiunile, anticreştini sau satanişti. Culţi
sau inculţi. Minunaţi sau de doi bani. Dar când încerci să-i bagi într-o oală,
să spui, aşa cum făcea un alt mare progesist de prin zonă, « noi,
rockerii… » şi apoi să bagi o frază de propagandă ideologică, trădezi
însăşi esenţa liberă a acestui fenomen, atât de variat încât nu poate fi
delimitat, judecat la grămadă, zăgăzuit în limitele unei gândiri mai mult sau
mai puţin oficiale. Există chiar şi rockeri care ascultă RockFM. Dar sper din
tot sufletul ca nimeni să nu confunde acest post cu platforma de exprimare a
rockerilor, să nu confunde ideologia hipsterească revărsată în valuri indignate
de pe unde cu vreun manifest rock şi să nu ne bage pe toţi în aceeaşi oală –
cel puţin, nu pe mine. În rest, dacă mă întrebaţi pe mine, rock de calitate,
variat şi dublat de informaţii interesante, se poate auzi, printre altele, la
Radio România, Radio Bucureşti, Radio Guerilla sau la Sport Total FM. Şi,
ca să-i parafrazăm pe băieţii de la Sepultura, « don’t, don’t believe what
you hear ! » Cel puţin nu mereu. Nici măcar la RockFM.
4 comments:
Nu aveti idee cat de mult apreciez aceasta postare. Am tot aratat efectul nociv al agresivitatii cu care ni se impun niste pareri ca fiind adevaruri absolute. Oameni care au o problema de identitate sexuala ar trebui sa o trateze apeland la psihiatri, nu ar trebui incurajati sa isi urmeze instinctele nefiresti. Societatea contemporana incurajeaza si alimenteaza fara discernamant tot ce e maladiv si extrem - ne-am insingurat, ne-am distantat social si afectiv de altii, suntem dependenti de confort si de tehnologie, iar noua ideologie e dictata e intens promovata si sustinuta de mileniali, de narcisisti, de aroganti, de personaje care nu au studiat istoria recenta a Romaniei. Ne caracterizeaza ignoranta, am imprumutat anglicismele si vorbim romgleza, totul e fals si artificial. Orice concept are nuante, iar ce se prezinta in unele emisiuni sau postari e in termeni absoluti. E grav ca se incurajeaza aberatiile, problemele de comportament, copiii derutati sunt incurajati sa isi rezolve traumele si frustrarile prin metode radicale, drastice. Se recurge la operatii de schimbare de sex, se ajunge la drame si mai mari. Dupa acest pas, multi transi vor descoperi ca tot nu se simt bine in corpul lor, corpul oricum va respinge, mai devreme sau mai tarziu, atacul hormonal la care a foat supus. Totul se va intoarce impotriva acelui corp chinuit de tratamente hormonale si pacientilor nu li se spune de dezastruoasele efecte secundare ale hormonilor - cancere, depresie, anxietate.
Cei care ar trebui sa fie "influenceri" influenteaza doar negativ. Incita la ura si instiga la agresivitate verbala impotriva bisericii, reduc ortodoxia la traditii depasite, nefacand niciodata efortul sa le cunoasca, sa le inteleaga, sa le aprecieze. Totul e bascalie si totul e misto, totul e simplificat. Problema e ca acesti oameni sunt lideri de opinien sunt trail-blazers, deschizatori de drumuri, dar deschid drumul spre prapastie sau spre iad. "Orb pe orb de va calauzi, amandoi vor cadea in prapastie." Citind cateva postari ale realizatorului mai sus-mentionat, aveam impresia ca ascult niste pusti teribilisti care fac misto in curtea scolii. Nivelul intelectual al discutiilor sau al postarilor sarcastice nu depaseste varsta adolescentului rebel care respinge regulile, traditiile, ordinea fireasca, dar fara sa inteleaga de ce. Sunt multi surzi, multi orbi, iar oamenii ii asculta pe cei cu mult tupeu si cu multa agresivitate, nu ii citesc pe cei cu argumentw.
Foarte bun articolul. Aveti dreptate 100%. Traiesc in Canada, aici acest cancer este in metastaza. Vorba aceea, daca esti biped nu este in regula. Era doar o chestiune de timp pana cand aceste ideologii "din putul gandirii" sa ajunga si in Romania.
Spui Răzvan Exarhu și tragi apa. Dacă mai apare și tovarășa Miroiu, mai adaugi și Domestos.
Care e patronatul RockFM? Or fi aceiași ca la Digi? Păi se explică situația. Dar poate sunt din ograda lui Burci? Aceeași mizerie!
Dar aș pune și altfel problema. De ce gargara leftardă e atotprezentă în mediile românești? O parte din vină se află în promovarea pretinșilor dreptaci. Nu le mai spun numele că mi-e silă.
Eu nu mai gasesc ceva in analizele D voastra . Una la mana ça nu prea conteaza orientarea politica à unor muzicieni, chiar nu as vota ce mi propune un muzicant care la baza poate este chiar un idiot cu ceva voce
Aur este o găselniță de a lui Vasile Dancu care din disperare ca usr și PNL pot da coaliția (fără UDMR/ care l preocupa enorm pe geambașu din Cluj, a venit cu Aur care a fost votat masiv în diaspora în general de o populație rurala care s a mutat în UE
Acum ei au tot dreptul sa se prezinte ca apărător ai valorilor tradiționale dar haideți sa nu cădem și noi în farsa poloneza saumaghiara unde unii chiar bat campii
în fond nimeni nu are monopol pe tradiții obiceiuri și datine, ele sunt o moștenire pe care fiecare o ia cum crede
Post a Comment