Încă stând între noi mitropolitul
Cu trupul în odăjdii-nveşmântat,
Vegheat de Cel ce Crucea a purtat,
Oameni mărunţi îi sfâşie sfârşitul.
Pierduţi în valuri de nefericire,
Scribi ne'nsemnaţi cu tocul otrăvit
Vrând să furaţi un strop de infinit
Strigaţi măscări la ceas de pomenire.
Scrisul vostru, beţie de cuvinte,
Grai folosit în chip preadesfrânat,
Străin de-nţelepciune şi de sfat
Pe când scuipaţi amar pe cele sfinte.
Mitropolitul nu o să vă certe,
Vă ceartă limba siluită iar.
El însă, blând, la marele altar
S-o ruga Domnului ca să vă ierte.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
el are voie finca e elita! adica dincolo de bine si de rau :))
Stiu ca aveti o pasiune pentru muzica rock, eu am fost rocker si simt nevoia sa scriu un eseu teologic despre aceasta muzica (vreau sa-i arat si partile bune!), despre care s-a scris numai negativ. Vreau sa ma consult cu dvs. pe anumite nelamuriri, de asemenea, daca mi-ati putea recomanda enciclopedii sau site-uri avizate, rog raspundeti pe mail valex25alex@yahoo.com Multumesc!
Post a Comment