Wednesday, September 28, 2011

Actualitatea imnului naţional - răspuns domnului Andrei Pleşu

Un schimb de replici – fie el şi scris, de la distanţă – cu domnul Andrei Pleşu presupune, pentru a fi credibil şi constructiv, o argumentaţie precisă şi clară în exprimare. Îl apreciez pe preopinentul meu pentru statura intelectuală şi pentru tonul îndeobşte măsurat, civilizat, politicos (calitate rară!) al discursului, deşi uneori opiniile mele sunt în dezacord cu ale domniei sale şi am rezerve faţă de atitudinile publice supuse unui „omenesc, prea omenesc” relativism. Însă sunt un cititor fidel al editorialelor semnate Andrei Pleşu din „Adevărul” şi „Dilema veche”, pe care uneori le recomand şi altora. Am simţit nevoia acestei introduceri pentru a mă delimita de cei care-l împroaşcă fără discernământ cu noroi, în general oameni care nu au citit niciun rând din scrierile domniei sale, dar cărora libera exprimare dusă la absurd le permite să arunce cu zoaie în oricine, chiar dacă, măcar pe plan intelectual, ar fi datori cu o atitudine mai reţinută.
Într-un recent editorial din „Dilema Veche” (http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/psihologia-imnului-na-ional), domnul Andrei Pleşu pune sub semnul întrebării caracterul actual şi reprezentativ al textului imnului naţional, „Deşteaptă-te, române”. În analiza pe care o face, autorul încearcă să demonstreze inactualitatea flagrantă a imnului, viziunea sa fatalistă şi defetistă, pe scurt, inadecvarea sa la starea actuală a poporului român. Se spune, cu regret şi dezaprobare, că textul „descrie un neam aflat în stare comatoasă (‚somnul cel de moarte’), asuprit constant, pînă la anihilare, de tirani barbari şi duşmani cruzi.” În privinţa stării „comatoase”, cred că e nevoie să facem apel la realismul atât de rar în zilele noastre. Oare un popor aflat în cel mai de jos moment al istoriei sale, subjugat din afară de un sistem financiar, economic şi politic pe care nici măcar nu-l înţelege bine, obligat să-şi adapteze legile, economia şi planurile militare unei filosofii care nu-i este doar străină, ci adesea de-a dreptul contrară valorilor tradiţionale, nu e într-un fel de „comă”? Oare un popor intoxicat zilnic de cancanuri despre miliardari de carton, curve supranumite vedete, paranoici ajunşi în postura de oameni politici, condus de o pseudo-elită imorală nu trebuie să se trezească din „somnul cel de moarte”? „Intriga” şi „viclenele uneltiri”, pe care domnul Pleşu le plasează într-un trecut cuprins undeva între 1848 şi 1918 nu fac parte din viaţa noastră de zi cu zi? Personal, nu văd altfel înţelegerea reprezentanţilor clasei politice în favoarea celor care vor să exploateze/distrugă în interes personal Roşia Montană. După umila mea părere, rămăşiţele vechilor structuri comuniste care ne conduc de douăzeci şi doi de ani nu sunt altceva decât intriganţi şi vicleni uneltitori, care îşi impun propriile interese şi care le opun propăşirii reale a ţării.
Că nişte „cruzi” vor să ne fure limba nu trebuie să dovedim: auzim zilnic pe stradă, în mijloacele de transport în comun, la radio şi la televizor, cum graiul nostru e siluit, batjocorit, deformat. Toate acestea vin însă de la proprii noştri concetăţeni, de la noi înşine, ar putea obiecta, nu complet lipsit de dreptate, domnul Pleşu. Însă acei „cruzi” din textul lui Andrei Mureşanu, deşi, în principiu, sunt străini, pot fi la fel de bine socotiţi şi cei care se dezic de propriul lor neam, fie direct, fie prin nesocotirea unor valori esenţiale de patrimoniu, ca limba. Iar despre distrugerea nu doar a limbii române, ci a mai multor vechi şi frumoase vorbiri prin impunerea limbajului uniformizant şi abrutizant al corectitudinii politice sau prin obligativitatea de a folosi fără excepţie anumiţi termeni aşa-zis europeni, în fapt barbarisme, s-a scris suficient, uneori chiar de către domnul Pleşu. Nu ne putem aştepta totuşi de la un text literar – căci text literar, chiar dacă nu de mare rezonanţă estetică sunt versurile imnului – să dea indicaţii legate de toate nuanţele şi cheile în care poate fi citit. Dar ne îndoim că domnul Pleşu, un călător familiar în lumea culturii, este străin de nuanţe şi interpretări variate. În fond un imn nu e o platformă-program ce se cere aplicată în literă.
Cât despre îndemnurile la luptă, ele fac parte din ethosul celor mai multe cântece reprezentative la nivelul diferitelor naţiuni. Şi în acest caz, mă îndoiesc că domnul Pleşu nu poate sesiza o metaforă. „Asupra duşmanilor” se poate sări şi cu condeiul, dar faptul că există duşmani trebuie conştientizat. Sau domnul Pleşu crede că trăim într-un spaţiu al armoniei, dreptului şi înfrăţirii? În loc să sesizeze nevoia unui imn (care e, în felul lui, un cântec de luptă) în care sunt exaltate valorile naţionale şi creştine, pentru care ni se cere să mergem chiar până la jertfa supremă, domnul Pleşu se leagă de nişte detalii, despre care sugerează că ar fi nocive pentru... evoluţia copiilor noştri. De parcă imnul ar ţine loc de grădiniţă şi cântec de leagăn şi ar trebui să fie ceva împăciuitor şi dulceag, eventual de tipul „să facem din tun tractoare/ din atomi lumini, izvoare/ să trăim liberi sub soare/ fără arme nucleare”.
Trec peste faptul că – după ştiinţa mea, care s-ar putea să mă înşele – acel „Corvin” din imnul nostru este Ioan Corvin (Iancu) de Hunedoara şi nu Matei Corvin, cel din imnul maghiar, aşa cum susţine domnul Pleşu, pentru a ajunge la concluziile articolului din „Dilema veche”: „Una peste alta, imnul nostru este, prin comparaţie, dintre cele mai întunecate şi descurajante. Mizează, plîngăcios, pe victimizare, lamentaţie şi adversitate generală.” Şi mă simt nevoit să revin la interpretare: nu văd în textul lui Andrei Mureşan nicio urmă de fatalism, de victimizare, de atitudine plângăcioasă. Ci constatarea lucidă a unei situaţii grele, din care trebuie ieşit luptând. Şi nu este aceasta – între anumite limite – situaţia oricărui popor supus vicisitudinilor unei istorii schimbătoare? Nu găsesc cu adevărat nimic plângăcios la voinicii care stau ca brazi în munte, nici la oastea creştină sau la spiritul de jertfă pentru limbă. De fapt, aici s-ar putea să fie problema. Când vine vorba despre jertfă, omul contemporan ridică grăbit din sprâncene, o priveşte ca pe ceva depăşit sau care oricum trebuie depăşit la „masa dialogului”. Inadecvarea faţă de sensurile mai profunde îi va fi fără îndoială cunoscută şi domnului Pleşu.
România a intrat recent în Uniunea Europeană, al cărei imn este Oda Bucuriei, ne spune domnul Pleşu. Cât de nepotrivită este această bucurie vedem astăzi peste tot. Cât de artificială este construcţia economică şi politică ce se ascunde sub muzica triumfătoare a lui Beethoven şi sub versurile lui Schiller ne este dovedit pe zi ce trece de falia crescândă între membrii privilegiaţi şi ceilalţi, dar şi de lipsa unor valori comune, altele decât cele economice, supuse schimbării şi crizelor de la o zi la alta. Paradoxal, multe dintre cele spuse mai sus sunt lucruri pe care însuşi domnul Andrei Pleşu le-a remarcat în nenumărate alte ocazii. Când a scris însă acest articol, a părut contaminat de un optimism triumfalist şi găunos, de o „igienă” exterioară care uită că purificarea interioară presupune jertfă şi că oricărei morţi asumate după cuviinţă îi urmează învierea.
În cele din urmă, lucrurile se referă şi la o problemă de gust şi atitudine. Datorită articolului domnului Pleşu am recitit astăzi textul imnului naţional. Şi nu mi-a pierit nimic din seninătate, atâta câtă am. Nici nu m-am simţit mai deprimat. Iar critica exercitată de discipolul lui Noica nu a făcut decât să mă stimuleze intelectual, lucru pentru care trebuie să-i mulţumesc.
Nu mă agăţ de forme şi nu îmi fac un idol din „Deşteaptă-te, române”. În fond, visul meu pentru România este ca ea să ajungă la momentul în care, în chip firesc, imnul să (re)devină „Trăiască Regele!” Până atunci însă, cuvintele lui Andrei Mureşanu îmi vorbesc cu destulă putere despre lucruri în care cred. Şi măcar nu sunt, ca Marseieza, asociate unuia dintre momentele cele mai sângeroase şi ruşinoase ale istoriei cunoscute.

27 comments:

alexander said...

initial am vrut si eu sa reactionez, in scris, la tampenia aia de text al lui Plesu...ca altfel nu am cum sa-i spun. Si asta pentru e limpede, trist si amar de limpede ca traim niste vremuri in care "fanariotismul" este combinat cu mizerii si mai mari iar versurile imnului sunt actuale, aidoma teatrului lui caragiale.

furat insa de grijile si pregatirile de care stii, am uitat complet de textul penibil (si inexplicabil!) al domnului plesu. ma bucur ca ai ramas vigilent si ai reactionat!

Anonymous said...

Şi ce-a scris Pleşu, ăsta, în afară de articolele pe care apoi le reuneşte în volume adulate de yesmen-ii de la Ghedeseu? Să ştim şi noi, să nu murim proşti şi "fără discernământ". Parcă "minusculul mrrr..alist" era expert în "harte". "Harta" de a spune "mhantra" - poate dă asta o şi avea tendinţa de a se prezenta drept "guru" (care bate curu'): poate, poate scoate şi el ouă - eventual prin buric, ca să fie mai cu moţ) după "ezemplu'" lu Maharishi Mahesh Yogi. Şi cum stătea şi transcedenta el, HOP! - ca şi Beatleşii - a fost lovit în amor / de un cântec răufăcător: "să moară duşmanii mei", auzea el în extazul "NEC plus ultra" şi i-a ciripit guguştiucii din cap: Haoleo, mânca-ţi-aş, hasta parcă este Dăştaptă-te Rhomine de-a lu' unu Marşel". Păi să dă hăsta la neamu' meu, mânca-mi-ar!"

Anonymous said...

Domnu sleyer,
ieu le am mai puţin cu aseta, cu cărţile. Ieu mai mult cu Dama de pică, Asul de treflă. Maicuo bere, maicun vin... Dami plac fff mult scrisorile. Mai ales către Conducătorul prea grabnic împuşcat nea Nicu Ceauşescu.
Şimi place mai ales şi celnai nult ale lu Pleşu către Secretarul General, acest Mare patrot Neînţeles, Nicolae Ceauşescu. Cuvintele pe care le scrie Pleu este multe şi eu nu mă ridic la înălţimea lor: "Am intrat in Partidul Comunist Roman la varsta de 19 ani (1968) si, atat pe linie obsteasca (CA ORGANIZATOR DE GRUPA DE PARTID), cat si pe line profesionala ( ca cercetator la Institutul de Istiria Artei al Academiei de Stiinte Sociale si Politicesi, apoi ca lector universitar la Facultatea de Arte Plastice “N. Grigorescu”) m-am straduit, ... sa fac totul pentru a fi la inaltimea exigentelor epocii noastre, ale politicii noastre din ultimii ani." "Ranit sufleteste de spulberarea intr-o clipa, a atator ani de eforuri entuziaste, si de anularea tuturor proiectelor mele viitoare (legitime la 33 de ani) apelez, tovarase Secretar General la dreapta dumnevoastra omeneasca, rugandu-va sa dispuneti rediscutarea cazului meu, in datele lui obiective. " http://www.napocanews.ro/2010/02/prima-scrisoare-a-lui-andrei-plesu-catre-tov-nicolae-ceausescu.html
"Sunt perfect constient ca – potrivit recentei expuneri a Presedintelui tarii la Plenara largita a C.C. al P.C.R. din 1 iunie a.c. – trebuie sa facem totul pentru a preveni manevrele celor care, la adapostul unor manifestari sectante, “vor sa abata omenirea de la problemele majore – fundamentale ale lumii de azi”. Vreau sa sper ca punandu-se in cumpana bunele mele intentii, activitatea mea de pana acum pe de o parte si, pe de alta, lipsa de vigilenta de care am dat dovada, Conducerea de Partid si de stat va so coti ca imi poate acorda sansa sa ma reabilitez, pentru a contribui pe mai departe – dupa puterile mele – la edificarea culturii romanesti contemporane."
http://www.napocanews.ro/2010/02/a-doua-scrisoare-a-lui-andrei-plesu-catre-tov-nicolae-ceausescu.html

Paul Slayer Grigoriu said...

Anonimului de la 2:52: Cartile sunt pe piata, le puteti consulta oricand. Pentru alte date, vedeti si cele scrise despre el de N. Steinhardt care, desi a polemizat la un moment dat cu domnul Plesu, il aprecia. Sau poate socotiti ca nici Steinhardt nu merita citit, o fi si el tot un colectionar de articole, un proto-ghedesist. A, si apropo: bune, rele, cum or fi, articolele domnului Plesu sunt semnate.

Anonimului de la 3:25: Anonimul, tot anonim - e usor sa judeci pe cineva prin cuvinte scoase din context. Si e usor sa faci pe viteazul cand hartia sau spatiul virtual suporta orice.

Anonymous said...

Citate din comentariile de la articolu lui Pleşu:

"Cît p-aici sǎ mǎ crucesc şi sǎ cad de pe scaun : Baranga, Frunzǎ, Deşliu dupǎ ’53, pǎi cine erau tovarǎşii ǎştia, nu ne spuneţi domnilor, sǎ ştie azi şi ţara-ntreagǎ, ce grozǎvii se petreceau pe vremea-aceea, cǎ tinerii de azi nu mai ştiu nimic, vezi majoritatea articolelor din acest numǎr, ‘’ce e bun în tot rǎul ! ‘’ sǎ mori de tristeţe istorico-culturalǎ, nu altceva, dacǎ nu pur şi simplu de-un rîs histrionic ionescian, de la Eugen Ionesco, pentru cei care n-ar înţelege."

"Cam la fel e, cred eu, si cu imnurile nationale; de pilda Marseieza, invocata de autor, contine foarte impoliticul "Marchons, marchons, qu'un sang impure/abreuve nos cillons" (scuze ptr. ortografia din menorie), care insa dupa unii, ar fi un indemn actual bine-venit."

"Dacǎ aţi sta de vorbǎ cu Eliade, cu Cioran, Noica, Steinhard, Vulcǎnescu, Ţuţea, Crainic, Gusti, Nae Ionescu, Sebastian şi ceilalţi toţi ‘’nervoşii” tineri şi lupi, v-ar sǎri de gît ,
v-ar trînti la pǎmînt, ar şterge ţǎrîna cu voi şi cu noi, moliciuni ai unei istorii-avortate, nǎscǎtoare de handicapaţi şi de monştrii cu creierul terci, plini de suficienţe imberbe de victime de mahala lǎfǎindu-ne lipsiţi de respect în fotoliile intelectualitǎţii distrugînd Mituri,Neam, Adevǎruri Sacre, şi înşirînd fǎrǎ-umilinţǎ-Amalgamuri Banalitǎţi otrǎvitoare pentru Cultura propriei Ţǎri."

"Problema mea e cu motivaţia dlui Pleşu, care nu ţine întru totul de artă. Dumnealui consideră că „nu prea mai avem a ne deştepta” din ceva… Argumentul beton: Suntem în UE… şi precum deunăzi dacă miliţianul poate arunca cu „caşcheta” în curtea Cotroceniului, iar noi ne putem înjura pe forumuri e suficient ca să AVEM DEMOCRAŢIE…tot aşa, dacă suntem în UE trebuie că suntem deştepţi, cu toate problemele aferente rezolvate."

"Nu stiu - poate ca doar istoricii culturii stiu - daca exista azi vro tara al carei imn national sa spuna exact ceea ce ai sai cetateni trebuie sa puna in practica.
Imnul sa zica "iubiti-va fratii-imigratii" si vechii cetateni de drept ai natiei franceze sa ii pupe dulce pe picioarele negre si altii asemeni?
Imnul Germaniei sa aiba si un refren pe muzici turcesti?
Una din tarile nordice (uit care) are un imn - citeam cindva - despre dorul de moarte, dar nu e o explicatie suficienta nici pentru rata mare de depresivi de la "ei", nici pentru macelul junelui celuia dezaxat din Norvegia, nu?"

Importantă este însă directiva şefului NEC (NeoCominternism să însemne în realitate?). A! ŞI Iuda fusese apreciat de Christos. Ce dacă a trădat. Hai să-l trecem în calendar!

Paul Slayer Grigoriu said...

Anonimului de la 3.25, de data asta nepublicat: Umorul e de slaba calitate, imi pare rau. Era pe vremuri la catavenci o rubrica, "Jurnalul lui Tetelu", unde cineva facea ce incercati dumneavoastra, dar cu mai mult talent.

Anonymous said...

Deci domnul PSG (Paris Saint-Germain?) citeşte nu numai Dilema Veche, ci şi Caţavenci? Cu adevărat lecturi ziditoare de suflet!

LR

Anonymous said...

O altă mostră de tembelism marca NEC venită de la un fost ministru de externe şi consilier pe probleme externe la Preşedinţie: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/nostalgici-vechi-i-noi
Între altele, dacă nu ştie conu' (că tovarăş nu pot să-i spun, ca să-l parafrazez pe Aurel Baranga) Ministerul român de externe la indicaţiile Marelui nostru Conducător de stat, Nicolae Ceauşescu, a adus una dintre cele mai importante contribuţii în reinstaurarea Monarhiei Spaniole, făcând bune oficii pe lângă Partidul Comunist Spaniol spre a-l accepta pe Juan Carlos II drept monarh. Poate de aici şi ura acestui întemeietor al primei loji care a reaprins "lumina" în decembrie 1989 (Loja Humanitas) împotriva unui amic al Regalităţii.

Paul Slayer Grigoriu said...

Bun articolul la care da link anonimul de mai sus, vi-l recomand. Cat despre marele conducator Ceausescu... Sa ne fereasca Dumnezeu de asemenea maretie!

Anonymous said...

Cu adevărat românismul(intensitatea acestui sentiment)se manifestă - în situaţii denigratoare, de batjocură sau derâdere faţă de acesta( sentiment) sau faţă de valorile naţionale perene - la acei oameni MARI, valoroşi, cu idei profund-valorizatoare şi nobile faţă de sentimentu' naţional, de tradiţii, simboluri etc., în total contrast cu cei Mărunţi, SUPERFICIALI, mercantili şi vandabili ce nu-şi pot stăpâni suficienţa auto-indusă de care dau dovadă, de frustrările şi neîmplinirile din adâncurile fiinţei lor mărunte, neputând să se ridice peste propriile bariere emoţionale vindicative sau temeri nejustificate. Tu eşti unu' dintre cei MARI, iar el, INTELECTUALU' reprezentativ al naţiei, PLEŞU pe nume, este dintre cei Mărunţi. Bucuros de atitudinea pe care o ai faţă de toată această poveste dâmboviţeană intelectuală. Cu respect,
Pensionaru'

Paul Slayer Grigoriu said...

Imi permit sa nu fiu de acord cu ultima parte a comentariului. Am simtit nevoia sa iau atitudine tocmai pentru ca socotesc ca Andrei Plesu este o figura culturala importanta. Daca respectivul articol era scris de vreun "maruntel", nu merita atentie. In ceea ce ma priveste pe mine, n-am dovedit in niciun fel ca as fi mare. Dar ma bucur de incurajari.

Paul Slayer Grigoriu said...

Unui anonim nepostat, pe care l-as putea numi Pseudo-Tetelu, dupa personajul din publicatia umoristica ce l-a facut pe LR sa ridice din sprancene preacuvioase: curiozitatea dumneavoastra legata de opera lui Andrei Plesu isi poate gasi un raspuns simplu printr-un click pe google.

Anonymous said...

Domnule Paul Slayer Grigoriu,

Văd că vă preocupă disputa cu Răzvan Codrescu şi, mai ales, vă preocupă justeţea etichetărilor pe care acest membru al unui cerc "cultural" le aruncă în stânga şi în dreapta. Pentru informaţia dumneavoastră, "ca să nu muriţi prost" după cum zice o vorbă neaoşă, trebuie să ştiţi că mi-am exprimat uimirea pe acel blog pentru faptul că se fac trimiteri la alte surse mult îndepărtate de cele ale Ortodoxiei noastre, baptriste ca să le spunem pe şleau, deşi există multe exemple în apropierea noastră de oameni care şi-au schimbat viaţa. Cum este cel descris pe siteul acasă. Prefer să fiu "prost" decât necinstit sufleteşte.
http://www.acasatv.ro/emisiuni/un-fost-travestit-de-la-trupa-toxice-vrea-sa-devina-calugar-video.html

Mizerabilu'

alexander said...

iata ca textul lui domnul plesu deschide o campanie de presa, cu Adeverul de azi....

Paul Slayer Grigoriu said...

Nu, ca sa fiu sincer nu ma preocupa deloc disputa dumneavoastra cu domnul Codrescu. Am pornit de la o replica a domniei sale pentru a duce discutia intr-o alta directie care ma interesa, anume prostia si interpretarea ei in viziunea lui Steinhardt. Altfel, postarea mi se pare interesanta si nu vad vreun motiv sa ignor exemplul doar pentru ca e al unui sectant. Nu despre confesiune e vorba acolo, ci despre altceva. La fel cum gasesc citate valoroase din autori catolici, budisti sau agnostici, desi nu sunt de acord nici cu catolicismul, nici cu budismul, nici cu agnosticismul. Dar nu vad oamenii in alb si negru. Desigur, aceasta e o discutie care se abate de la subiectul postarii mele si si-ar avea locul mai degraba pe blogul domnului Codrescu.

Anonymous said...

pă domnu zleier dumi domne si mie discutzia spră hoperelele lu Pleshu că numa cu mine eştu cu albeaneagre dastea. Ţam spus că nu am timp domnu că tre să munceăsc sămi iau şio duna mică da zîmi de unde le por să le iau. Ieste groase, este în ieuroi că un barosan ca ăla costă multe şâ nu e pe toate drumurile că altfel lar loa străinii dar nul ia domne şâ nu ştiu deece dacă zici matale căi aşa mare că lam văzut şieu căi mare şare burtă da nunţălegeam dece nul ia ca pe Herta că adikă paia o ia da pă Pleşu nul ia căi dai noştri şi ăştia e antiromîni sau dece?
Hailrapiduleţu
şi hailcasămăsemnezcaci nu pot pune deştuca la boletin şî tre săzîcda măncurca botoanele şî abea apuc şî uit să spun Fane Drojdierul da mă ştie lumea şi Cinzeacă dela Căţaua leşinată de undemi place să filozofez şî io ca Pleşu

Paul Slayer Grigoriu said...

Uite, domnule, bag seama ca esti insistent, ca acorzi importanta schimbului de opinie, deci te public si pe dumneata, ca sa nu te simti discriminat. Dar raspunsul, repet, il gasesti si pe internet. Si daca tot iti place filosofeala, da o tura pe la redactia Dilemei, poate scoti un volum colectiv de meditatii cu domnul Plesu.

Anonymous said...

Meditaţii carteziene

Cheerz,

L

Anonymous said...

Frate Pavel,

Ti/am mai spus/o de multe ori! Felul acesta anti/social iti dauneaza. Am vazut mai sus un om sarman, asa cum sunt toti rapidistii, si ti/o spun si ti/o spune si Ciociu. Asa ca fa bine si respecta cuvantul lui Doamne Doamne si ajuta/l pe bietul om. :-))

Fratello Metallo

In alta ordine de idei, poate ma lamuresti si pe mine cum sta treaba cu detaliile. Cine se ascunde in ele: dar Gott sau die Teufel?

Anonymous said...

Muică da ce se preocupă românaşii noştri de toate cele! Păi dacă suntără atât de proate versurile păi nu mai bine să le scoatem? Ce zicerăţi?

http://www.youtube.com/watch?v=m_-OifwC8vw&feature=colike

Pandur Olteanul

Anonymous said...

@Anonymous
"Frate Pavel,

Ti/am mai spus/o de multe ori![...]
Beeei, de ce te semnezi Fratello Metallo? ( frate, s/au apucat chinezii sa faca fake/uri si pe blogul lu' Paulica )
La ce luare de pozitie ai facut...Paul se va prinde ca nu sunt eu, esti prea profund!

Fratello Metallo

Anonymous said...

Beeei
Sint de la Koreea nu de la China.

Adevaratul Fratello Metallo baiatul lui Tata Metallo

Paul Slayer Grigoriu said...

LR, vezi ca un spammer mai incet la minte scrie mesaje in numele tau.

Anonymous said...

Nu ma deranjeaza.

LR

Anonymous said...

Stateam azi la sueta cu fetele, la Partid, din pacate. De obicem mergem la club, dar ne-a obligat Piticu sa ne prezentam. Si vorbeam si noi, asa: "Fato, dar cine crezi ca e mai intelectual dintre ai nostri?" Si Lenus a sarit imediat: "Cum, fato, Traian, normal!". "Stai, fato," ii zic, "vorbesc de activul de Partid, nu de..., cum sa-mi permit de...". Si Lenuta (cum o poreclim noi, da pe ascuns) spune: "SIDA!". "Eleno", zic eu, "baiatul lui Hrebe nu face parte din Partidul nostru. Eu vorbeam asa, de niste figuri deosebite, majestuoase" (ptiu, mi-a scapat, nu-i place lui... cuvantul asta) "cu aspect deosebit, cu discurs". "Fato, ii avem pe Horia", "Sau pe Toderica". Cand am pomenit de domnu Plesu am spus insa toate: "Uau! El e! E cel mai bun."

Sulfina, dar tu poti sa-mi spui Sulfinica

Paul Slayer Grigoriu said...

@Fratello Metallo (adevaratul): am si primit mesaje cu caractere chinezesti, pe langa unul rusesc cu "ochen haroshai pisateli" - vezi si tu care e nivelul de la un moment dat, oamenii prefera sa se dea drept cine nu sunt, sa scrie scurte anecdote de la sedinte de partid si sa invete rusa si chineza, toate pentru a-l lovi pe marele lor dusman, Andrei Plesu. Sau sa fie lectura dusmanul? Ma lamuresc mai greu...

Anonymous said...

Ca-ca-ca-rtea, aceea e duşmanul!

DanCeMihă....