Un cântec pe săptămână - Sepultura, „Inner Self”

O incursiune în trecut, spre începuturile epopeii fraților Cavalera. „Beneath the Remains” (1989) este albumul cu care Sepultura începe să conteze cu adevărat în peisajul metal, primul pilon al unui stil care se eliberează încet-încet de pe influențele de pe creațiile anterioare. Thrash după unii, dar cu o componentă determinantă death, acest album vine cu structuri mai complexe și echilibrate în spatele cărora stau riff-uri brutale, alternând pasaje rapide cu momente în tempo mediu și suținute de bateria furibundă dar în același timp aerisită și variată a lui Igor Cavalera. Timbrul lui Max Cavalera începe și el să devină acea marcă inconfundabilă ce definește Sepultura și apoi Soulfly, iar Andreas Kisser, fără a fi vreun mare virtuoz, găsește unele dintre cele mai inspirate formule pentru solo-uri.

„Inner Self” e o piesă-etalon, manifestul unui nonconformism death-metal care se ridică împotriva ipocriziei, a înșelătoriei și a duplicității („betraying and playing dirty/ you think you will win/ but someday you’ll fall/ and I’ll be waiting”). Și totuși, în tot acest peisaj sumbru există și o rază de speranță. Iar Sepultura din Brazilia. începe să se impună în atenția scenei internaționale și în urechile și sufletele unui număr crescând de admiratori. Și e doar începutul. Componență: Max Cavalera (chitară ritmică, voce), Andreas Kisser (chitară solo), Paulo Jr. (bas), Igor Cavalera (tobe).