Sunday, June 1, 2014

Un cântec pe săptămână - Tinariwen, „Chaghaybou”



Un grup ca Tinariwen redescoperă esența uitată a unui rock consistent, plin de substanța pe care multe grupuri mari au început să o piardă în favoarea artificiilor. În același timp, Tinariwen integrează în muzica centrată în jurul chitarei propria tradiție muzicală, poetică și, în general, culturală. Membrii trupei sunt tuaregi, un popor nomad, o ramură a berberilor. Fondatorul Ibrahim Ag Alhabib este originar din Mali, regiunea sahariană, deși a trăit o parte din copilărie în Algeria din cauza conflictelor armate din locurile sale de baștină. Baza lui muzicală – audibilă în compozițiile ulterioare – îmbină folclor tuareg, pop arab, muzică marocană de petreceri și nunți, rock clasic și pop vest-european. Totuși, deși muzica e înrudită cu blues-ul, membrii Tinariwen susțin că nu au ascultat blues american până în anii 2000, când au început să facă turnee internaționale. Toată povestea e fascinantă – cei care cântă în acest ansamblu muzical cu componență schimbătoare au participat la rebeliuni armate pentru afirmarea propriei identități, au trăit în exil, au schimbat armele pe instrumente și și-au construit popularitatea prin CD-urile pirat care au circulat în zona sahariană. Eu însumi i-am cunoscut printr-un beduin stabilit în pustiu, pe teritoriul Marocului. 


 

Din cauza situației tensionate, „Emmaar” (2014) e primul album Tinariwen înregistrat în altă parte decât în Sahara. Totuși, pentru a păstra atmosfera, membrii grupului au compus și au cântat într-un deșert din California. De data aceasta au avut și mai mulți colaboratori occidentali, printre care chitaristul Josh Klinghoffer de la Red Hot Chili Peppers. „Chaghaybou” e o piesă ritmată, cu o temă repetitivă foarte bluesy (și o cadență tonală), dar cu melodie vocală inspirată direct din tradițiile muzicale locale ale Saharei. Percuția sugerează mersul caravanelor prin deșert, în timp ce basul punctează o armonie elementară dar bine mulată pe context. Vă invit să descoperiți o nouă fațetă impresionantă a unui blues universal dar nu mai puțin ancorat într-un folclor cât se poate de specific.

No comments: