Poate că niciodată nu a fost mai evident în ultimii ani: unirea Basarabiei
cu România nu este o dorinţă doar pentru noi, cei de dincoace de Prut. Pe 5
iulie, la Chişinău, a avut loc o Mare
Adunare Naţională la care zeci de mii de oameni au cerut revenirea
Basarabiei la patria-mamă. Câteva sute de oameni au pornit apoi pe jos spre
Bucureşti, iar astăzi au trecut hotarul nedrept pe la vama Ungheni. Mâine, la
ora 14, vor fi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, unde îi aşteaptă pe toţi
cei care vor să le fie alături. Unde NE aşteaptă. Organizatorii, platforma
unionistă "Acţiunea 2012", i-au trimis o scrisoare, pe care o
reproduc mai jos, şi preşedintelui Klaus Iohannis. Până una-alta, chemarea ni
se adresează în primul rând nouă. Vedem evoluţia lucrurilor în zonă şi, dacă
putem, ne reamintim şansa ratată în 1990, prin "bunăvoinţa" lui Ion
Iliescu, şi perpetuată până astăzi de urmaşii lui. În ultimii ani au fost
făcuţi paşi spre apropiere. S-a vorbit mult despre o re-unire în interiorul
Uniunii Europene. Acum însă, lucrurile au luat o altă turnură, atât prin
recentul conflict între Rusia şi Ucraina, cât şi prin criza internă a UE. E
vremea să spunem lucrurilor pe nume, dincolo de orice formule diplomatice, care
vor fi fost utile până de curând, dar acum s-au golit de conţinut. E momentul
şi pentru puternicii României să privească istoria în faţă: fie răspund unei
aspiraţii fireşti a neamului, fie se retrag şi le lasă altora locul. Mâine, la
ora 14, să nu-i abandonăm (din nou) pe românii de peste Prut! Să mergem să-i
primim cum se cuvine. Pentru totdeauna.
Domnule Preşedinte,
În
aceste zile, mai mult ca oricând, ne adresăm în primul rând Dumneavoastră, dar
în acelaşi timp, fiecărui membru al Guvernului, fiecărui parlamentar în parte,
tuturor preşedinţilor partidelor politice, pentru a ne fi alături.
Suntem
în toiul unei acţiuni grele, prin care am vrut să arătăm Ţării cât de mult
înseamnă pentru noi şi că setea noastră de reîntregire nu a fost oprită nici de
sutele de mii de deportări şi crime din perioada sovietică, darămite acum, când
avem dreptul la libera exprimare.
Am mers
spre Ţară 20-30 de kilometri pe zi. Am mers în caniculă, pe temperaturi de 40
de grade, acum, când vă scriem această scrisoare, tocmai continuăm marşul pe
furtună. Nu ne va împiedica nimic să ajungem la Bucureşti: sâmbătă la 10:00
trecem Prutul pe jos la podul feroviar de la Ungheni, iar duminică la ora
14:00, prietenii sau simpli bucureşteni care nu au uitat de noi ne aşteaptă în
Piaţa Universităţii.
Noi
n-am vrut să fim aşteptaţi. Când revii acasă des, mama nu te mai întâlneşte cu
masa întinsă, ci te ceartă de ce n-ai spălat cana după tine când ai plecat. Domnule
Preşedinte, noi vrem să ne certaţi că n-am spălat cana, nu mai vrem să fim
aşteptaţi. Suntem tineri, suntem entuziaşti, este adevărat. Dar suntem o mie
care gândim la fel. Fiecare dintre noi are cel puţin părinţii, fraţii,
verişorii şi vecinii care gândesc la fel. Domnule Preşedinte, noi suntem doar 3
milioane peste Prut.
Ce vrem
să vă rugăm, Domnule Preşedinte, este să nu uitaţi nici Dumneavoastră de noi. Ştim
că sunteţi un om foarte ocupat, care are griji foarte mari pe cap, dar duminică
ajungem la Bucureşti pentru a vă transmite Dumneavoastră, ca reprezentant al
poporului român, dorinţa de Unire a românilor basarabeni, exprimată în Apelul
Marii Adunări Naţionale din 5 iulie de la Chişinău, şi mesajele venite de la
oamenii simpli din satele şi oraşele Republicii Moldova cu care ne-am întlnit
în marşul nostru pedestru. Vă scriem Dumneavoastră.
Drumul
nostru lung ne-a făcut fericiţi, nu ne aşteptaţi ca pe nişte oaspeţi, noi nu
mai avem ce să oferim, decât pe noi înşine Maicii Românii. Ştim că rigorile
diplomatice nu vă permit mai multe, dar vă rugăm, domnule preşedinte, să ne
primiţi măcar cu o strângere de mână şi un cuvânt bun, cum aţi făcut-o când
ne-am văzut la Chişinău.
Copiii înstrăinaţi ai neamului românesc, care îşi
caută drumul spre revenirea acasă”.
2 comments:
Îmi pare rău că n-am putut să fiu şi eu prezent.
Basarabia a fost, este si va fi pamant romanesc. Aceste miscari sunt si normale pentru lucruri pe care le meritam, macar atat..
Sper ca, in urma acestor miscari, sa ne bage si pe noi cineva in seama.
Post a Comment