Un cântec pe săptămână - Sixx:AM, "Before It's Over"

V-am spus acum ceva vreme că o să vă tot asaltez cu cântece de pe excelentul "Modern Vintage" lansat anul trecut de Sixx:AM. După cum scriam pe atunci, aproape o jumătate din album este "atipică", ceea ce ne poate duce în chip firesc la întrebarea ce anume mai e tipic pentru această trupă. Şi cu toate acestea, "Before It's Over" iese în evidenţă pentru că, deşi păstrează câteva caracteristici comune cu restul albumului - mai ales inflexiunile vocale ale lui James Michael - avem aici de-a face cu o compoziţie puternic influenţată de ragtime. Ragtime e un stil de muzică populară care şi-a cunoscut vârful la începutul secolului XX şi din care s-a dezvoltat într-o anumită măsură acel stil de jazz incipient numit swing. Caracteristica principală este ritmul sincopat, cu note punctate ale basului pe timpii tari (accentuaţi) şi acorduri pe cei slabi şi adesea o melodie cu accente diferite de cele ritmice. Se înţelege că, dat fiind şi caracterul de muzică "de bar", ragtime-ul a fost cântat mai ales pe pian. Chitaristul DJ Ashba a declarat că a studiat intens diferitele teme de ragtime pentru a readuce acea atmosferă ritmată şi acel tip de scriitură pierdute aproape pentru conştiinţa ascultătorilor de muzică de azi (unul dintre reprezentanţii de vârf ai ragtime-ului este Scott Joplin, iar "The Entertainer" v-a ajuns cu siguranţă măcar o dată pe la urechi, chiar dacă nu ştiaţi despre ce e vorba). James Michael atrage atenţia asupra versurilor, o poveste relativ simplă a unui om care nu se poate desprinde de o iubire trecută. Interesant este contrastul între melodia dansantă şi suferinţa din text, care ilustrează practic neputinţa protagonistului de a se adapta la ritmul vieţii. Toate acestea amintesc - şi prin parfumul de epocă - într-o anumită măsură de unele scene din filmele lui Charlie Chaplin sau Buster Keaton, de acele imagini de oameni complet depăşiţi de ritmul "timpurilor moderne". Şi, evident, pun bine în evidenţă tocmai acea suferinţă din versuri, dar cu un aer de tristeţe comică, care practic a fost totdeauna o trăsătură a muzicii acestei trupe, care a pornit de la moartea pe care erau cât pe-aci să i-o aducă drogurile celui care a pus-o pe picioare, Nikki Sixx.