Un dans ca hora pe ritmuri care alternează folk, cântare tradiţională şi
heavy şi black, cu voci de cor bărbătesc, pedală dublă şi intervenţii vocale
black-death, iată ce ascultăm astăzi. "Mestecăniş" este una dintre
piesele cele mai iubite ale trupei ieşene cu origini sucevene Bucovina, un nume
obişnuit al festivalurilor de la noi şi, încet-încet, de prin alte locuri ale
lumii, cu o prezenţă şi la Wacken. Structura cântecului este foarte simplă şi
aerisită, cu o temă pe chitară care face legătura între părţi, un scurt motiv
ce introduce când refrenul pe voci clean, când intervenţiile furibunde extreme,
fără prea multe repetiţii - doar cât să rămână în memorie fiecare componentă -
şi un intro tocmai bun pentru a sintetiza intenţiile expresive ale muzicienilor
aici de faţă. Definiţia dată de site-urile de specialitate pentru muzica
Bucovina este "folk metal", însă mai degrabă avem aici un death-black
melodios cu influenţe din muzica tradiţională: "folc, hevi, blec",
cum spun "trupeţii" înşişi. Trupeţi care, în momentul înregistrării
acestei piese şi a EP-ului "Duh" (2010) de pe care face parte erau
următorii: Bogdan "Vifor" Mihu (tobe), Bogdan Luparu (chitară, voce),
Florin "Crivăţ" Ţibu (chitară, voce), Manuel Giugula (clape - care a
făcut parte şi din formula consacrată în anii 1990 a trupei God) şi Vlad Ştefan
Datcu (bas).
Cântare munţilor
cărunţi,
care cu-a lor creste sprijină cerul
Şi-a lor codri neumblaţi -
tainic leagăn unde ne-am născut.
Drum care suie - în munţi cărăruie
Drum ce aleargă, sub brazi şi prin iarbă
Dus în sus, spre Soare-apus,
Ce urcă pieptiş, in Mestecăniş.
În ceţuri ascuns şi-ades nepătruns
Din vale, din râpă spre vârful în pâclă
Spre Miazăzi, drum cu stihii
Ce fuge pieziş, in Mestecăniş.
Mestecăniş, de strajă-n inima Bucovinei
Mestecăniş, din vremuri de demult
Mestecăniş, acum vin către tine,
Mestecăniş, chemarea ta eu o aud!
Trunchi prăvălit, de vreme scobit
De ape cărat, în drum astrucat
Te-opreşte din cale la Soare-răsare
Zăbavă-n desiş, in Mestecăniş.
Un drum cu năluci pe care s-apuci
În munţi să ajungi, în neguri adânci
Departe-departe, la Miază-noapte
Drumuri-cruciş... în Mestecănis
care cu-a lor creste sprijină cerul
Şi-a lor codri neumblaţi -
tainic leagăn unde ne-am născut.
Drum care suie - în munţi cărăruie
Drum ce aleargă, sub brazi şi prin iarbă
Dus în sus, spre Soare-apus,
Ce urcă pieptiş, in Mestecăniş.
În ceţuri ascuns şi-ades nepătruns
Din vale, din râpă spre vârful în pâclă
Spre Miazăzi, drum cu stihii
Ce fuge pieziş, in Mestecăniş.
Mestecăniş, de strajă-n inima Bucovinei
Mestecăniş, din vremuri de demult
Mestecăniş, acum vin către tine,
Mestecăniş, chemarea ta eu o aud!
Trunchi prăvălit, de vreme scobit
De ape cărat, în drum astrucat
Te-opreşte din cale la Soare-răsare
Zăbavă-n desiş, in Mestecăniş.
Un drum cu năluci pe care s-apuci
În munţi să ajungi, în neguri adânci
Departe-departe, la Miază-noapte
Drumuri-cruciş... în Mestecănis
No comments:
Post a Comment