Un cântec pe săptămână - Jean Sibelius, "Concertul pentru vioară şi orchestră în re minor, op. 47", mişcarea a 3-a, Allegro ma non tanto (solistă: Ginette Neveu)

Jean Sibelius (8 decembrie 1865 - 20 septembrie 1957) afost un compozitor finlandez, ataşat tradiţiei romantice, dar socotit şi precursor al modernismului. Creaţia lui - dintre care remarcabile sunt simfoniile, redate, se spune, cel mai măiastru sub bagheta lui Herbert von Karajan, cuprinde şi poeme simfonice, muzică vocal-instrumentală şi o simfonie corală, toate marcate de ethosul finlandez. În ultimii treizeci de ani de viaţă, Sibelius nu a mai compus practic nimic. Opera acestui mare artist, fascinat de natură până la a avea o viziune cvasi-panteistă, privit fără voia lui ca simbol naţional, fondator al unei loji masonice, chinuit de consumul prea mare de alcool, se cere redescoperită în toată măreţia ei. Facem azi, aici, un prim pas.

Concertul pentru vioară şi orchestră în re minor este singurul concert compus de Sibelius. Deşi a fost întâmpinat cu o oarecare răceală în momentul apariţiei, astăzi este socotit una dintre lucrările de referinţă ale compozitorului şi ale genului. Scriitorul francez Richard Millet îl numeşte "mormântul virtuozului care nu a fost niciodată Jean Sibelius". Mişcarea a treia este socotită o mostră de virtuozitate, cu cele două teme care alternează, la vioară şi orchestră, şi caracterul aproape dansant, cu tentă folclorică, ce l-a făcut pe muzicologul şi compozitorul Donald Tovey să o numească "o poloneză pentru urşi polari" (poloneza este un dans în măsura de trei pătrimi, în care este scrisă şi această mişcare a concertului). Am ales, îndrumaţi tot de Richard Millet, interpretarea violonistei franceze Ginette Neveu (1919-1949), înregistrată la Londra, sub bagheta lui Walter Süsskind. Se spune că în timpul înregistrărilor a lucrat cu atâta ardoare, încât gâtul şi bărbia îi sângerau.