Wednesday, July 15, 2015

"Legea scrânciobului" şi rătăcirile contemporaneităţii româneşti



     Într-o recentă carte de convorbiri cu mai tânărul critic literar Daniel Cristea-Enache[1], Dan C. Mihăilescu vorbeşte la un moment dat despre permanenta pendulare a omului de cultură român între creaţie şi manifestare publică, altfel spus între izolarea rodnică a bibliotecii şi risipirea în "gura târgului". "Cu toţii suntem supuşi, cred, legii scrânciobului. (...) Pe de-o parte, te visezi împlinit în absolut, te livrezi erudiţiei şi te fixezi atemporal, pe verticala spiritului. Dar eşti numaidecât sorbit de cealaltă parte, a misionarismului, care nu încetează să te hărţuiască interogativ: ce faci cu darul ce ţi s-a hărăzit? Te laşi încastrat în egoism, fără să duci mai departe misia încredinţată? Odată ce am înghiţit o bibliotecă, oare nu e cazul să-i pun în lucru, socialmente şi politiceşte, înţelepciunea?" Pendulând la rândul său între aspectele negative (risipirea, pierderea unor opere, etc.) ale acestei atitudini şi câştigurile ei (dăruirea, fie ea mondenă, culturală sau chiar jertfelnică în sensul cel mai înalt), Dan C. Mihăilescu nu trage o concluzie definitivă. Ca la Montaigne odinioară, cititorul este lăsat să ducă singur mai departe cugetarea, să judece de la caz la caz şi, dacă este în cauză, să hotărască pentru sine ce drum e de urmat.
     Din păcate acest model, cu toate tarele lui, este pe cale de dispariţie în România contemporană. Omul de cultură a devenit un fel de entomolog, un savant excentric pe care oricum lumea nu-l mai ia în seamă, în graba ei după distracţia şi confortul privite ca marea şi suprema cucerire a "celei mai bune dintre lumile posibile". Aşa că de multe ori scriitorul, filosoful, omul de ştiinţă, când nu sunt direct aserviţi unei cauze josnice care să le asigure "liniştea", se retrag în carapacea lor. Iar arena publică devine teatru al unei încleştări fără noimă între semidocţi, agenţi ai unor interese obscure şi intelectuali rătăciţi - uneori la propriu, alteori la figurat sau ambele. Spaţiul public românesc, dezbinat cum e de veacuri, se vede acum şi lipsit de acele forţe culturale care, odată trecut timpul şi curmate patimile, ar putea constitui baza unei noi sporiri în duh.
     Nu cred că trebuie să insist prea mult asupra ridicolelor platforme de stânga, de tip criticatac. Incongruenţele monstruoase ale unor oameni care, trăind în România martirizată de 50 de ani de comunism încă mai cred că în Marx se găsesc soluţii ar fi rizibile dacă n-ar fi tragice. Cei care în numele progresului social aleg să ignore milioanele de victime ale gulagurilor de pretutindeni sunt condamnaţi - o cred cu tărie - să se înece în propria lor ideologie, altfel dominantă în cercurile universitare din Statele Unite şi nu numai. Pe lângă ei se aciuează şi tot felul de bloguri ermetice, cu aere de superioritate şi în mare isterice, care amestecă obsesii monomaniacale cu alăturări aberante între stânga politică şi creştinism, în ton cu darul primit de Francisc I de la un lider sud-american - secera şi ciocanul cu Hristos răstignit pe acesta din urmă. Din păcate, în aceste demersuri sterile se angajează fără rest şi minţi strălucite care par să-şi fi pierdut busola (ca şi cum Platon ar fi uitat deodată de Socrate) şi îmbină lipsa de discernământ cu îndemnuri la turnătorii publice de tipul Alexandra Laignel-Lavastine. Şi cu atât mai puţin cred că trebuie insistat pe vocile - declarat ortodoxe, cum altfel? - care susţin cu entuziasm construcţiile de mari moschei, doar ca să-i dea cumva în cap fostului preşedinte şi să-l ţină de mână pe micul ctitor - ortodox declarat, cum altfel? - şi prim ministru.
     Iată însă că până şi la dreapta zisă tradiţională se remarcă molipsirea de un fenomen de sorginte protestantă, activismul cu orice preţ, impregnat de orgoliul schimbării făcute "cu braţele goale şi cu sânge", în cel mai pur stil ilustrat de "Crucişătorul Potemkin". Nu faptele în sine sunt condamnabile - Scriptura însăşi ne învaţă că în ele se oglindeşte credinţa - ci mândria pe care o inspiră falsa conştiinţă a supremaţiei lor şi, în fond, a inutilităţii dimensiunii intelectuale, percepută ca "vorbe, cenacluri, lâncezeală". Aici de fapt, în cele din urmă, până şi faptelor li se substituie o afişare festivistă a activismului despre care pomeneam. Unei stângi intelectualizante alimentate de exclusivismul şi suficienţa propriilor lecturi şi referinţe culturale i se răspunde maimuţărind într-un fel tot o paradigmă stângistă - prin acţiune fără cunoaştere şi credinţă superficială, ilustrată prin sloganuri. Cei care ocupă sfera publică sau se luptă pentru ea nu se mai risipesc precum odinioară oamenii de cultură, pentru simplul motiv că nu au ce risipi şi, mai mult, văd în formarea culturală o pierdere de vreme, un obstacol prea smerit în calea măreţelor schimbări pe care le pun la cale. Noii făptuitori întru tradiţie habar n-au cine a fost Brăiloiu, nu-l gustă pe Nichita Stănescu, nu au citit un rând din Zorica Laţcu, din Eminescu nu jură decât pe "Doină", în schimb se entuziasmează asudaţi la auzirea unor versuri inepte de tipul "Tot ce-i românesc nu piere".
     Toţi aceştia - şi noi, care ne irosim privind la ei - nu au înţeles că ceea ce determină schimbările majore într-o societate este cultura. Apostolii lui Hristos au schimbat lume prin cuvânt, credinţă şi har, iar motorul creştinismului rămâne până astăzi în trăirea unor elite duhovniceşti şi în scrierile transmise de două mii de ani încoace, pe scurt, în "cultura duhului" (pr. Rafail Noica) ce a modelat chipul lumii, transmiţând acelaşi adevăr veşnic în forme mereu noi. Astăzi se observă o falie între elita intelectuală - sau mai degrabă partea ei mai vizibilă, cu "marketingul" mai bun - şi Biserică, însă respingerea reciprocă nu duce nicăieri. Mai mult, se creează o imagine falsă, pentru că Biserica nu a respins niciodată învăţătura "din afară" în bloc. O fac însă, foarte vocali, tot felul de agitaţi care se proclamă reprezentanţii ei. Şi care nu par să fi învăţat lecţia Sfântului Vasile cel Mare, care le recomanda tinerilor să fie ca albinele, luând din cultura păgână ce este bun şi lăsând restul la o parte. În schimb, zgomotoşii noştri de astăzi nu văd în cele care le depăşesc capacitatea intelectuală voit limitată decât ameninţare şi blestem, gunoi spiritual. Iată deosebirea, evidentă, dintre albinele Sfântului Vasile şi muştele contemporaneităţii.
     Există şi în agora noastră intelectuali care se apropie de Biserică, refăcând punţile care nu au fost, de fapt surpate niciodată. Sigur, unii dintre ei - poate cei mai însemnaţi - ar putea fi acuzaţi că au tendinţa de a rămâne "călduţi". În ciuda unor poziţii evident creştine, parcă se tem să facă ultimul pas, care ar însemna o ruptură de multe dintre convenţiile intelectuale sacrosancte ale lumii în care trăim (şi, în plus, o datorie morală de a sancţiona fără rezerve abaterile unor colegi de breaslă). Dar am avea de învăţat de la echilibrul lor. Şi, în fond, ne stă oricând la îndemână modelul Nicu Steinhardt: călugăr ortodox îndrăgostit iremediabil de "fenomenul românesc", a ştiut să pună la lucru energiile vastei sale culturi în folosul trăirii întru Hristos. Este singura cale de a evita atitudinile sectare şi de a rămâne neclintiţi în mărturisire ("nevinovaţi ca porumbeii") fără să trunchiem îndemnul Mântuitorului, adică fără să ignorăm stupid şi păgubos înţelepciunea şerpilor.


[1] Cartea ca destin, Daniel Cristea-Enache în dialog cu Dan C. Mihăilescu, Humanitas, Bucureşti 2013

23 comments:

Donkeypapuas said...

Hai să ne reamintim puţină aritmetică de clasa a doua sau a treia:
100 metri x 100 metri fac 10.000 metri pătraţi, adică un hectar. Ne uităm puţin în direcţia Romei - aia, unde stă şi papa Francisc - şi observăm că acolo se găseşte şi o moschee de 30.000 (TREIZECI MII) metri pătraţi. Răspândacii de serviciu - aceeaşi care ţipă şi contra Catedralei Patriarhale - au afirmat senini că în Bucureşti se va construi cea mai mare moschee din Europa. Mă întreb cum au trecut ăştia nu Bacalaureatul ci de stadiul şcolii primare. Sau mândria de a fi secular-ateist este o "calitate" în faţa căreia dau înapoi bunul simţ şi spiritul ştiinţific?
Dar mai este o chestiune, care pune sub o altă lumină toată campania izbucnită brusc în faţa falsei probleme a "celei mai mari moschei din Europa". În contra-partidă, statul turc se obligă faţă de România să acorde aceeaşi facilitate pentru construirea unei BISERICI CREŞTINE în Istanbulul/Constantinopolul din care grecii ortodocşi au fost expulzaţi - scaunul Patriarhiei Ecumenice e practic o "relicvă" arheologică. Ori, prin acest desant, România calcă pe bătături un alt stat care ar vrea să se înfăţişeze drept "eliberator" al Constantinopolului - RUSIA! Impresia mea e că, dacă s-ar săpa pe urmele finanţării campaniei contra "celei mai mari moschei din Europa" (follow the money, vorba englezului) mare minune să nu descoperim ceva miros de ruble sau damf de Gazprom.
Cât despre nevricosu' Băsescu, acesta încă nu a răspuns destul de clar în chestiunea "moşiei Nana", o latifundie ce i-ar fi făcut invidioşi şi pe cei mai mari proprietari de pământ din rândul marilor boieri.

alexander said...

@Marian:

1. Din clipa in care a izbucnit scandalul, moscheea s/a tot micsorat. In declaratii. Apoi a disparut Centrul de studii. Scoala de fanatici sau ii zice.. Inclusiv in declaratiile muftiului. Interesant.

2. Ponta a zis la B1TV ca nu se poate face biserica ortodoxa la Istanbul, eventual BOR sa aiba parte de centru de pelerini acolo.
http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-20301069-ponta-patriarhia-primi-teren-instanbul-faca-camin-pentru-pelerini-schimb-pentru-moscheea-din-bucuresti-nu-pot-face-biserici-acolo.htm


Donkeypapuas said...

@alexander
Declaraţiile puteau fi extravagante la absurd, realitatea îi contrazicea: 100 metri x 100 metri (cât e mărimea terenului concesionat) nu putea da un rezultat de 30.000 metri pătraţi, adică mărimea cu adevărat a celei mai mari moschei din Europa, aceea din Roma. Pur şi simplu, presă aberantă. Aşa cum aceeaşi indivizi - inclusiv de la trustul Intact - aberau cu imagini faraonice al Catedralei Patriarhale. Dacă e nevoie îţi dovedesc.

Donkeypapuas said...

PS: un acord internaţional implică respectarea acestuia de ambele părţi, inclusiv de către Erdogan şi de către... Ponta! Câtă vreme se va construi acea moschee conform acordului, partea turcă este obligată şi ea la măsuri reciproce. Dacă Ponta are altă părere atunci... să-şi dea demisia pentru incompetenţă.

Donkeypapuas said...

PPS: Apropo, un comentator al articolului la care ai făcut referire face o trimitere către un articol care arată, prin conşţinutul său, că Victor Ponta MINTE: http://www.al-monitor.com/pulse/originals/2015/01/turkey-allows-building-new-church-after-centruy.html#

Donkeypapuas said...

Şi ca să explicăm şi mai bine!
Chestiunea înălţării unei biserici ortodoxe ROMÂNEŞTI la Constantinopol nu ar fi împiedicată atât de statul turc - care, prin acordul cu statul român, şi-a dat acceptul - cât de Patriarhia Ecumenică. Ca şi în cazul Aşezămintelor româneşti de la Ierihon şi Ierusalim, şi aici, la Constantinopol, ne aflăm sub jurisdicţia altei Patriarhii decât a BOR. Ctitorirea unei bisericii nu poate fi făcută decât numai cu punerea acesteia sub ascultarea episcopului locului, adică al Patriarhului Ecumenic, că aşa cere legislaţia bisericească. Dar asta e altă problemă ce ţine de diplomaţia bisericească nu de "presa" de scandal (absolut ineptă) şi care crede că acel hectar concesionat pe 49 de ani ar putea fii mai mare decât cele 3 hectare de la Roma.

Paul Slayer Grigoriu said...

Alex, tu ai dreptate cu ce spui, dar daca mergem mai departe in aceasta directie cadem in capcana intinsa, cu sau fara intentie, de Donkey: deturnarea fondului discutiei. Pentru ca, dupa cum se vede cu ochiul liber, postarea aceasta NU este despre moschee, Ponta sau Basescu.

Donkeypapuas said...

Cântecul - pentru că e vorba de un CÂN-TEC - a apărut pe vremea campaniei de dezrobire a Basarabiei condusă de generalul (apoi mareşalul) Antonescu. Deci trebuie să-l situezi în context. Başca interdicţia de 45 de ani la care a fost supus. Deh, "versuri inepte"!
https://www.youtube.com/watch?v=UJJyJXvB_Sw

Paul Slayer Grigoriu said...

"...si nici nu va pieri", hahaha.

Donkeypapuas said...

Cine a scris "Şi cu atât mai puţin cred că trebuie insistat pe vocile - declarat ortodoxe, cum altfel? - care susţin cu entuziasm construcţiile de mari moschei, doar ca să-i dea cumva în cap fostului preşedinte şi să-l ţină de mână pe micul ctitor - ortodox declarat, cum altfel? - şi prim ministru."?
Deci nu eu am pus tema în discuţie ci proprietarul blogului, care proprietar nici acum nu pricepe că cei doi mamuţoi pomeniţi chiar de domnia sa sunt mână în mână iar scandalul este cât se poate de artificial iar "presa" (dacă asta e presă) e doar o unealtă în mâna celor doi pentru dezinformări. Deci aştept în continuare explicaţii atât de la proprietarul blogului, domnia sa Paul, cât şi de la Alexander the Great pentru a mă lămuri prin ce minune o clădire ce se va construi pe un hectar va deveni mai mare decât cea mai mare moschee din Europa, aceeade la Roma, care se întinde pe 3 hectare.

Paul Slayer Grigoriu said...

Cum spuneam, asta e deturnare a discutiei - acum stiu, voita. In dulcele stil clasic. Dar citatul e exact. Subliniez doua lucruri din el: 1. Nicaieri nu se face pomenire de CEA MAI MARE; 2. Inceputul citatului: "CU ATAT MAI PUTIN (...) TREBUIE INSISTAT..." Q. E. D.

alexander said...

@Marian, hai sa lucram cu marfa clientului:

Muftiul Iusuf Murat: „Vom construi cea mai mare moschee dintr-o capitala europeana”.
http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/dupa-catedrala-mantuirii-neamului-vom-avea-si-cea-mai-mare-moschee-din-europa-unde-va-fi-construita.html

Donkeypapuas said...

Apropo, care e dreapta aia tradiţională la care faci referire? Am impresia că în ţărişoara noastră acest curent este sublim dar lipseşte cu desăvârşire - vorba lu' nenea Iancu. Dacă te referi la tavarişci Racu, o dai în bară! Tipu' e o struţo-cămilă (neaoşă şi ea) care ba vrea libertate ca afară, ba "o dictatură ca în Rusia" (vorba aceluiaş nene Iancu? Dacă e vorba de alţii, nominalizează-i, că nu muşcă nimeni. Sunt şi eu curios să aflu - par ezamplu - cine-s ortodocşii ăia cu cuţitele între dinţi şi care vor "construirea de mari moschei". Nu cred că te referi la votantul UDMR-ului, Daniel Cristea-Enache (am înregistrarea în care a mărturisit, să nu-mi dai în cap).

Paul Slayer Grigoriu said...

Nu insist prea mult, insa domnul (sau tavarisci, sunt de acord cu apelativul) Racu e de dreapta cum e Papa pravoslavnic! =)) =)) =)) D C-E nici atat! ;)

Donkeypapuas said...

@Alexander
Tehnica utilizată în acest caz - şi la care, din nefericire, eşti părtaş (poate fără voie) - este specifică operaţiunilor de dezinformare şi intoxicare mediatică. Tiparul este următorul: într-o publicaţie se anunţă cu mare tam-tam un lucru scandalos (un masacru, să zicem), în informarea cu pricina se face trimitere la altă sursă; când se trece la verificarea sursei, se constată că şi aceea a folosit alt izvor; dacă se sapă mai adânc, se constată că la origine stă, de obicei, un birou de publicitate sau de marketing politic care "inventează" pur şi simplu ştiri pentru că respectivii sunt plătţi de o parte sau alta a unui conflict. Procedura este explicată în următoarea carte: https://docs.google.com/file/d/0B7yP55-q4swpX3ItR3hnWFBka2s/edit
Revenind la sursa anunţată de tine, constatăm că cei de la trustul Pro fac trimitere către Adevărul, care de fapt e ediţia locală (de la Cosntanţa - ce legătură ar fi cu Bucureştii?) şi, mai precis, de o domnişorică (Sînziana Ionescu) care a uitat pe drum să facă ceea ce trebuie să facă un reporter: SĂ VERIFICE INFORMAŢIILE. Iar unealta cea mai simplă era la un goagăl distanţă. Ori domnişorica asta şi, după ea, o liotă întreagă de "profesionişti" ai presei au dat din goarnă cifre care sfidează aritmetica. Ori repet: MOSCHEEA DE LA ROMA ARE 30.000 METRI PĂTRAŢI. Diferenţa e că la Roma chiar avem presă, pe când la Bucale (şi Constanţa) avem cârnaţi pe post de presari.
În forme ceva mai rafinate dar la fel de nocive s-a "lucrat" (inclusiv de trustul Intact) şi în campaniile duse împotriva construirii Catedralei Patriarhale. Într-un material "jurnalistic" difuzat la Observator în urmă cu v doi sau trei ani se prezenta Palatul Parlamentului privit dinspre Unirea în spatele căruia se înălţa un dom uriaş, de două ori mai mare decât Casa Poporului. O sfidare adusă logicii şi legilor perspectivei dar lesne de înghiţit de fraieri şi de propagandiştii seculari. În urmă cu două zile, un alt canal al aceluiaş trust Intact (Latrina3) cerea un referendum pentru construirea CATEDRALEI ŞI A MOSCHEII (la pachet), deşi Catedrala e aproape gata (în 2017 va fi "la roşu" iar în 2018 se va celebra, părerea mea, Centenarul Unirii).

Paul Slayer Grigoriu said...

Alexandre, esti vinovat! In timpul revolutiei franceze, marchizul de Condorcet, altfel mare revolutionasr si el, lucreaza la niste proiecte proprii de lege, dar este arestat pentru tradare. Fiindca asta era regula nescrisa: cine i se opunea incoruptibilului Robespierre era automat conspirator. Logica revolutionara in actiune, spre binele poporului, se intelege. Tot astfel, cine este de alta parere decat acest Robespierre al veacului nostru agitat, Donkeypapuas, e manipulator. Ma-ni-pu-la-tor, in caz ca n-ai inteles. Si asta ai ajuns! Cu sau fara voie. Si, incet-incet, parca te vad ca de fapt esti basist.
Sigur, stiu ca te vei apara de aceasta acuzatie lansand celebra rostire "nimic din ce e omenesc nu imi este strain". Dar te conjur, macar in al doisprezecelea ceas, fii patriot si mu-zi-cal, traverseaza-ti Rubiconul interior precum altii candva Prutul, schimba topica si fredoneaza: "Tot ce-i omenesc nu-mi e strain... si nici nu imi va fi!"

Donkeypapuas said...

Îmi pare rău dar... nu eu am făcut trimitere la materiale publicistice care se bazează pe alte materiale publicistice. Eu am arătat că pe această tehnică se bazează marile manipulări. Folosind FRAIERII de serviciu. Inclusiv pe cei care uită regulile principală a jurnalismului: VERIFICAREA SURSELOR. În cazul de faţă (al "celei mai mari moschei din Europa") au picat de fraieri două persoane (un Slayer şi un jurnalist). Sper că din neştiinţă. Sau din neatenţie. Ca să le acord cirsumstanţe atenuante. Există însă şi alte cazuri în care modul în care "presa" zisă "românească" jubilează în răspândirea unor manipulări abjecte denotă în mod clar rea voinţă. De exemplu cele legate de "legea cimitirelor", dacă aţi auzit de ea, în care un articol obscur (ŞI NE-SEM-NAT) a fost rotit de la o redacţie la alta, împopoţonat fiind cu titluri ditirambice care anunţau că "Biserica a primit o lovitură! Înmormântările nu se mai fac obligatoriu cu preoţi". Nici unul din cei care au luat leapşa şi au dat-o mai departe - inclusiv televiziunile - nu şi-a aruncat ochii pe cuprinsul legii cu pricina. Ar fi avut surpriza aceşti răspândaci (cum bine i-au botezat cei de la Divertis cu 25 de ani în urmă) să constate că, dimpotrivă, Legea cimitirelor stipula şi, prin aceasta, O-BLI-GA (poate aşa înţelege şi slayerul mai bine) la înmormântare decentă. Aşa se spune acolo: fiecare om are DREP-TUL la o înmoprmântare decentă. Răposaţii nu mai sunt consideraţi mai rău ca animalele, fitecine putându-i azvârli până atunci în gropi comune fără însemne sau să-i prăjească prin crematorii.
Am făcut această trimitere ca să se convingă şi dom' slayerul de realitatea mecanismului la care tot fac trimitere. Chiar dacă îi va zdruncina convingeri de mult înrădăcinate.

Donkeypapuas said...

Apropo. Dacă stimabilul dom' slayerul ar fi făcut minimul efort de a lua în mâini un volum cu subiectul Loviluţiei franceze, ar fi constatat că însăşi ascensiunea dragului său Robespierre a fost facilitată de acelaşi mecanism aldezinformării şi manipulării. Până şi cei mai furibunzi istoriografi partizani ai Rivoluţiei cu pricina NU pot eluda Marea Frică (la Grande Peur) din vara lui 1789.
Şi, dacă stau mai bine să mă gândesc, îmi amintesc de o veche discuţie despre maniheismul pe care-l îmbrăţişase atât domnia sa, cât - mai ales - personajul politic pe care-l adula în acele vremuri.

alexander said...

Mariane, te-ai blocat in cifre si metri pătraţi. Aspect irelevant. Problema e implantarea acestui edificiu islamist, cu lacas de cult + anexele ("educationale"). Iar contextul este mai nociv, de sute de ori, decat in Evul mediu. Din Anglia pana in Germania, via Suedia, comunitatile de musulmani se plimba cu sharia pe strada si iti dau cu Ramadanul in cap. In Balcani, din Bosnia si Albania pana in Bulgaria, problema musulmana e un (nou) butoi de pulbere. Da, am zis bine, Bulgaria!
Tu o tii langa cu obsesiile tale legate de "manipulare". Aceeasi maladie cu a celor care se cred destepti si "studiaza" despre spionaj, servicii secrete, organizatii oculte. Un labirint pentru care nu exista fir al Ariadnei.

Donkeypapuas said...

@alexander
Uau! Na, că ai aruncat cu Yugoslavia în mine! Ori tocami la doasrul iugoslav face referire cartea celebră pe care te invit să o citeşti! Linkul e postat mai sus. Cică în vest se plimbă sharioţii pe stradă? Dar de ce, asta nu mai spui! Culmea e că dacă ai da un răspuns simplu (gen "multiculturalismul impus de mediile intelectuale stângiste") răspunsul ar fi eronat pentru că e simplificator. Da, şi multiculturalismul e una din cauze, mai ales în ţările care nu au avut colonii. Dar în ce prveşte Marea Britanie, acolo vorbim clar de roadele perioadei imperiale, Imperiu din cauza căruia foştii supuşi din coloniile musulmane au căpătat cetăţenia britanică. Cazul balcanic a eltă mâncare de peşte, în Bosnia musulmanii fiind MAJORITARI. Dar hai că o să-ţi mai spun eu altă ţară de care ai uitat. S-a petrecut recent, cu vreo săptămână în urmă: în Rusia, la Maskva, 200.000 (două sute mii) de musulmani s-au rugat pe stradă în acelaşi timp. Deci sharioţii umblă pe stradă şi acolo unde nu te aştepţi.
Şi acm lovitura de graţie! Cică la doi paşi de Drobeta-Turnu Severin, pe Dunăre, vis a vis de Orşova, se găsea o insulă. Celebră! Ada Kaleh se numea, iar locuitorii acesteia - etnici turci, de religie musulmană - au ales din proprie voinţă să se alăture României. Oare de ce? Pentru că aveau alternativa Serbia. E statul care de pe la 1840 a refuzat (şi refuză) să acorde drepturi românilor timoceni, olteni de-ai tăi dar vieţuitori dincolo de Dunăre. Culmea e că oltenii tăi timoceni aveau, în timpul turcilor, şcoli şi biserici în limba română. Nu acelaşi lucru s-a petreut în vremea anti-şarioţilor sârbi.

Paul Slayer Grigoriu said...

Donkey, e cam de ajuns. Exceptionale punctele tale de vedere, ne-ai demascat, ai citit enorm (ma mir ca n-ai bagat inca in discutie "In preajma revolutiei"), dar ai abatut discutia suficient. Asa ca, de acum, eu ii pun punct. Ca de obicei, a bon entendeur, salut.

Paul Slayer Grigoriu said...

Sper ca cititorii acestui blog sa nu se opreasca la comentarii sau, daca trec pe aici, sa inteleaga repede ca acestea nu au practic NICIO LEGATURA cu postarea, ci sunt variatiuni pe aceeasi tema - de Donkeypapuas. Textul initial este despre altceva, va rog sa-l cititi.

Mugurel said...

"Dar am avea de învăţat de la echilibrul lor [...] Este singura cale de a evita atitudinile sectare" - De la atata echilibru chiar asta faceti dragilor drepti