Cronică de Mondial (VII)

Aşteptam cu sufletul la gură Argentina – Coreea de Sud. Şi n-am fost dezamăgit. Cel mai frumos meci de până acum, iar Argentina chiar străluceşte. N-am văzut decât un pic din magia tehnică a lui Messi, dar micuţul număr 10 a făcut un meci tactic perfect. N-a abuzat de driblinguri şi faze-spectacol, dar a alergat, a recuperat, a pasat şi le-a lăsat altora posibilitatea să se remarce. Gata, am început să-i învăţ pe argentinieni, tocmai pentru că echipa e atât de completă încât fiecare are un rol bine determinat. Cel puţin în prima repriză, Di Maria şi Tevez au fost de departe cei mai muncitori şi mai prolifici. Practic toate acţiunile Argentinei au fost la ei, pe stânga. Şi Tevez luptă ca un erou. Cade în duel cu adversarii, e împins, se ridică, dar nici gând să abandoneze sau să se oprească pentru a se văicări. Merge mai departe şi cel mai adesea câştigă. Park Chu-young îşi dă un autogol de toată frumuseţea, dar centrarea din corner a lui Messi face jumătate din treabă. În minutul 33 e deja 2-0 (Higuain), dar coreenii nu sunt aşa slabi cum s-ar crede doar privind scorul. Faza din minutul 45+1 e edificatoare. Demichelis visează, Lee Chung-Yong îi fură mingea şi înscrie. 2-1 şi faza îmi aminteşte de îndârjirea meciurilor de pe maidan, când ăla mai mic îi ia mingea marelui şmecher şi îi dă un gol în care se ascunde toată frustrarea lui. Parcă-l aud înjurând printre dinţi.
Am emoţii pentru Maradona şi ai lui, dar Higuain le risipeşte. A doua repriză e mai puţin limpede decât prima, însă dubla atacantului „pumelor” duce scorul la un spectaculos 4-1. În sfârşit vedem şi meciuri frumoase. Sper să fie doar începutul.
La Grecia-Nigeria mă ia din nou somnul. Mi-au plăcut africanii în primul meci, dar până la urmă grecii sunt mai de-ai noştri, aşa că m-ar bucura să facă şi ei ceva. Dar la cum joacă, slabe şanse, aşa că în minutul 15, la 1-o pentru Nigeria, jocurile par făcute. Urmează izbucnirea nervoasă a lui Kaita în minutul 33, africanii rămân în 10 şi grecii au mai bine de o repriză să se chinuiască. Se termină 2-1 pentru ei – primul gol la Mondiale din istoria selecţionatei şi primele 3 puncte – dar greu, tare greu.... Cel mai interesant jucător al meciului e portarul nigerian Enyeama. A greşit clar la golul 2 al elevilor lui Rehhagel, dar asta nu înseamnă nimic faţă de ce a făcut în rest: pe Messi l-a anihilat în primul meci, iar acum, până la eroare, a apărat senzaţional. Numai că asemenea greşeli sunt aproape inevitabile când toată povara unui meci apasă pe umerii celui dintre buturi. Kapetanos al nostru n-a jucat deloc. Poate în meciul 3, să se simtă şi el un pic bine, că la club îl aşteaptă Piţi şi, cine ştie, Flocea.
Franţa îşi face încet-încet bagajele. Meciul cu Mexic e încă unul slab, fără orizont, cu un gol din ofsaid şi unul din penalty, dar un 2-0 nu mai puţin meritat pentru sud-americani. Ribery a fost iar neputincios, Domenech nu mai are demult soluţii, iar les bleus sunt cam în aceeaşi derivă ca naţionala noastră. Ne vedem în preliminarii.