Cronică de Mondial (XII)

Era totuşi cazul să se califice Anglia! Nu a strălucit cu Slovenia, dar a jucat frumos. Meciul a avut loc la ora somnului meu şi am moţăit din când în când, dar fazele periculoase m-au trezit. Suferă insularii la finalizare, dar până acolo pasează frumos, se mişcă bine. Golul lui Defoe, tizul celebrului autor al rătăcirilor lui Robinson Crusoe, consfinţeşte o realitate mai mult decât clară. Chiar şi Rooney dă un gol – valabil, spun eu, la prima vedere – anulat pe motiv de ofsaid. Aici se impune o paralelă între Franţa şi Anglia. John Terry are probleme asemănătoare cu ale lui Ribery: aventură extraconjugală cu soţia unui coechipier şi prieten; comentarii împotriva antrenorului, nesusţinute de ceilalţi fotbalişti şi, în consecinţă, scandal cu Capello. Dar toate acestea devin scuzabile puse în faţa unei faze de pe final de meci. Slovenii ajung în careul englez, dar Terry intervine excelent şi blochează un prim şut. Al doilea urmează, iar fundaşul se aruncă în faţa bocancului adversarului. Terry curvarul, Terry adulterul, Terry turnătorul, devine deodată Terry englezul. Cum o fi el, e dedicat echipei şi naţiunii pe care o reprezintă. E o realizare pe care Ribery a ratat-o. Şi motivul pentru care Anglia merge mai departe şi Franţa... Franţa (?) se întoarce acasă.
La 1-0 pentru Anglia şi 0-0 în celălalt meci al grupei, SUA-Algeria, slovenii erau şi ei calificaţi. Aşa că s-au culcat pe o ureche şi s-au mulţumit să se închidă, pentru a nu-şi crea probleme în ceea ce priveşte golaverajul. Numai că în timp ce englezii se îmbrăţişau, în partea cealaltă americanii au dat un gol în prelungiri – minutul 92 – prin Landon Donovan (n-am auzit de el, îmi aminteşte însă de cântăreţul siropos al anilor ’90, australianul Jason Donovan, cu al său „too many broken hearts”). Yankeii câştigă o grupă din care face parte Anglia, ce mai surpriză. Sau nu. Altfel, americanii tot câştigă luptele politice în care insularii sunt numai o anexă... the 51st state.
Ghana-Germania e meciul cel mai aşteptat al zilei şi, până prin ultimele minute, chiar place. Pase legate, atacuri în forţă, ocazii uriaşe. Parcă aşa se joacă la un Mondial. Asamoah şi Gyan strălucesc la ghanezi, Podolski nu joacă mai nimic la nemţi, în schimb compensează Oezil şi Cacau, care, chiar dacă ratează enorm, e prezent în joc. Din grupa asta ţineam cu sârbii, dar se pare că n-au fost în stare să-şi depăşească propria condiţie balcanică. Dacă te bate Australia, chiar şi la limită, cu 2-1, nu ai ce pretenţii să emiţi. Rămâne bucuria că un sârb tot merge mai departe: Milovan Rajevac, antrenorul Ghanei. Şi se loveşte de SUA, pe care poate să o învingă. Germania în schimb joacă împotriva Angliei. Dacă jucătorii depăşesc un pic sfera scorului şi a banilor, poate deveni unul dintre cele mai frumoase meciuri ale acestui turneu final. Dacă nu, rămânem cu speranţele pentru Argentina.